Integrarea Europeană și Utilizarea Factorului Muncă în România

Capitolul I

Integrarea României în Uniunea Europeana

1.1. Drumul României catre Uniunea Europeana

România a început drumul sau catre Uniunea Europeana la 1 februarie 1993, data la care a fost semnat Acordul de Asociere a României la Uniunea Europeana, document intrat în vigoare doi ani mai târziu. România depunea oficial cererea de aderare la Uniune în iunie 1995, iar în decembrie 1999, Consiliul European decidea deschiderea negocierilor de aderare cu România, alaturi de alte sase state. Oficial, negocierile sunt deschise la 15 februarie 2000, ele fiind încheiate la nivel tehnic în cadrul Conferintei de Aderare la nivel ministerial din 14 decembrie 2004, decizie confirmata de Consiliul European de la Bruxelles din 16-17 decembrie din acelasi an. În acelasi timp, Consiliul a reafirmat si calendarul de aderare: aprilie 2005 - semnarea Tratatului de Aderare; 1 ianuarie 2007 - aderarea efectiva. În perioada 1998-2006, Comisia Europeana a prezentat anual documente de evaluare privind parcursul european al României, aceste documente fiind de doua tipuri: rapoarte privind stadiul pregatirilor în vederea aderarii si, respectiv, dupa semnarea Tratatului de Aderare, rapoarte comprehensive de monitorizare în care era prezentat stadiul îndeplinirii angajamentelor asumate de România în negocierile de aderare.

Tratatul de Aderare a României si Bulgariei la UE a fost semnat la 25 aprilie 2005, la Luxemburg, de catre România si Bulgaria si de catre reprezentantii statelor membre ale Uniunii. Semnarea Tratatului de Aderare a fost precedata de obtinerea avizului conform al Parlamentului European, care a fost acordat la 13 aprilie 2005, cu majoritatea absoluta a voturilor parlamentarilor europeni.

Ulterior semnarii, Tratatul a fost supus procesului de ratificare în toate statele membre UE. Cronologia ratificarii Tratatului de Aderare: Slovacia (21 iunie 2005), Ungaria (26 septembrie 2005), Slovenia (29 septembrie 2005), Republica Cipru (27 octombrie 2005), Republica Elena (2 noiembrie 2005), Estonia (16 noiembrie 2005), Republica Ceha (6 decembrie 2005), Spania (14 decembrie 2005), Italia (22 decembrie 2005), Malta (24 ianuarie 2006), Letonia (26 ianuarie 2006), Marea Britanie (16 februarie 2006), Portugalia (8 martie 2006), Lituania (30 martie 2006), Polonia (30 martie 2006), Suedia (9 mai 2006), Austria (11 mai 2006), Olanda (13 iunie 2006), Finlanda (19 iunie 2006), Irlanda (21 iunie 2006), Luxemburg (29 iunie 2006), Franta (3 octombrie 2006), Belgia (13 octombrie 2006), Danemarca (21 noiembrie 2006), si Germania (24 noiembrie 2006).

Dupa semnarea Tratatului de aderare, România a trecut de la statutul de candidat la cel de stat în curs de aderare, obtinând calitatea de observator activ la activitatile Uniunii. România a fost astfel asociata pe fond la lucrarile tuturor institutiilor comunitare, la nivel politic si tehnic (Consiliul UE si formatiunile sale sectoriale, grupurile de lucru ale Consiliului, precum si la reuniunile Consiliului European, comitetele si grupurile de lucru ale Comisiei Europene, Parlamentul European, Comitetul Regiunilor si Comitetul Economic si Social).

De la 1 ianuarie 2007, Uniunea Europeana este o comunitate ce reuneste 27 de state membre si o populatie de 492,8 milioane de locuitori si care are 23 de limbi oficiale. (Vezi Anexa 1 – Schema cronologica a aderarii statelor membre ale UE)

România s-a alaturat astfel unei Uniuni de state europene care împartasesc aceleasi valori, având în centru respectul pentru demnitatea umana, democratia, statul de drept si respectarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale. Uniunea Europeana are drept obiective asigurarea pacii si prosperitatii, printre realizarile sale numarându-se piata interna, precum si crearea Spatiului Schengen, a zonei euro.

Obiectivul principal al României la acest moment îl constituie consolidarea progreselor si reformelor realizate, pentru asigurarea unei integrari depline în structurile comunitare. Pe de alta parte, România doreste sa aduca o contributie activa la realizarea proiectelor aflate pe agenda europeana si sa sprijine solutii eficiente pentru problemele Uniunii.