Moneda euro

1. Ce este moneda europeana?

Inca de la faza de proiect, ideea unei monede unice, care sa deserveasca teritoriul statelor semnatare ale Uniunii a fost mai mult decît binevenita. Diferentele de paritate între tarile statelor membre, povara unor calculatii si recalculatii în functie de tarile strabatute în concediu sau în calatorii de afaceri, diferentele de comisioane din diferitele sisteme bancare si nu în ultimul rînd dificultatea unor proceduri care tindeau din ce în ce mai mult înspre simplificare administrativa, au facut din ideea monedei Euro ca un simbol al Uniunii.

Practic, ideea unei monede comune a aparut înca din 1968, odata cu

introducerea Uniunii Vamale. Realizarea Sistemului Monetar European, în 1979 si semnarea, în 1986, a Actului Unic European, care a consacrat cele patru libertati de miscare (a persoanelor,capitalului, serviciilor si bunurilor) au însemnat pasi importanti în realizarea monedei unice europene. Tratatul de la Maastricht (semnat la data de 7 februarie 1992 si intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993) reprezinta baza legala a monedei unice. Tratatul valideaza Uniunea Monetara Europeana si stabileste etapele de realizare a acesteia, precum si criteriile de convergenta pe care trebuie sa le îndeplineasca Statele Membre care vor sa participe la zona Euro. Astfel, în 1994 au demarat pregatirile în vederea realizarii monedei unice, care sa înlocuiasca monedele nationale ca moneda de cont, începând cu 1999, si fizic, din 2002.

Moneda va deveni astfel una din modalitatile prin care se demonstreaza ca unitatea este mai puternica decît diversitatea în spatiul european, simbol al apartenentei la acelasi sistem si punct de reper pentru orizontul unor interese comune.

2. Istoricul monedei

a. Denumire

Daca pîna acum cîtiva ani, numele generic pentru moneda europeana

era ECU-ul (European Currency Unit), în ultimul timp (si realitatea ne demonstreaza acest lucru), numele care s-a impus atît pe piata, cît si în constiinta oamenilor este cel de euro. Ecu-ul nu a constituit niciodata reprezentarea unei monede propriu-zise, ci era doar o unitate de masura monetara, un nume generic care fluctua în raport cu monedele tarilor europene. Insa el a constituit, cu siguranta, una din etapele hotarîtoare care au dus la aparitia monedei unice europene.

In mod oficial, de la 1 ianuarie 1999, ECU a fost înlocuit cu EURO, la o paritate de 1:1. Diferenta fata de ECU este ca, de acum înainte, orice schimb de monede intre statele care au adoptat moneda unica se face la o rata fixa. Astfel, rata de schimb pentru monedele care intra în grupul euro va ramîne aceeasi prin definitie.

Euro are si un simbol (€) inspirat din litera greceasca epsilon, avînd ca punct de reper leaganul civilizatiei europene. La nivel grafic, reprezentarea este apropiata de litera E, cu doua linii paralele la mijloc, facînd referire la prima litera din cuvîntul cheie .Europa..

b. Alegerea numelui

Autorii Tratatului de la Maastricht nu au ales un nume pentru viitoarea moneda. Este adevarat ca ECU a fost mentionat de multe ori, dar lipsa de armonie din scrierea lui arata natura provizorie a acestui nume.

Au existat cîteva motive obiective pentru alegerea numelui. De fapt, a existat chiar o nevoie privind:

- accentuarea diferentei majore dintre viitoarea moneda unica europeana si rolul de punct de referinta comun pe care ECU l-a jucat pîna acum

- evitarea asimilarii psihologice a unei monede slabe de catre noua moneda (ECU a pierdut 40% din valoare fata de marca germana între 1979 si 1995)

- gasirea unui nume care sa nu fie doar un acronim (ECU însemna .European currency unit.) si care sa nu dea nastere la dificultati de pronuntie în vreuna din limbile Comunitatii.

Dupa cîteva luni de discutii, Consiliul European de la Madrid a decis în decembrie 1995 numele viitoarei monede - .euro.. Este usor de pronuntat în toate limbile Comunitatii si a obtinut cele mai bune rezultate în toate sondajele de opinie. Apar astfel scrieri în alfabetul latin si grecesc pe bancnote si - din motive de spatiu - numai alfabet latin pe partea comuna a monedelor de 1 si 2 euro.

In octombrie 1996, Ministerele de finante au cazut de acord asupra subdivizarii monedei în 100 de centi. Decizia a fost luata prin adoptarea Hotarîrii nr. 947/98 în mai 1998. In conformitate cu prevederile Hotarîrii, definitia .centului. nu impune nici o restrictie privind folosirea altor variante ale acestui termen în limbajul uzual. Aceasta flexibilitate include si folosirea termenului .centime. în franceza, pentru a evita discordanta în exprimare (de exemplu .trois cents cent.).

c. Baza legala