Monopolul - Beneficii sau Daune

Introducere

Monopolul reprezintă forma de piață prin intermediul căreia o singură firmă asigură oferta unui anumit bun (nesustituibil), satisfăcând întreaga cerere exprimată pe piață. În cazul monopolului nu există concurență pe piață, iar firma monopolistă își stabilește prețul pe piață și cantitatea vândută.

Monopolul apare fie ca o replică la concurență (o întreprindere se află în situația de monopol atunci când ea este unicul producător al unui produs omogen din ramură, în prezența unui număr mare de cumpărători), fie ca o formă modificată a acesteia.

Conform DEX, monopolul reprezintă ”dreptul exclusiv a cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominație într-un domeniu, într-una sau mai multe ramuri economice; privilegiu exclusiv, de drept și de fapt, pe care îl posedă un individ, o întreprindere sau o instituție publică de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii; întreprindere mare sau uniune de întreprinderi care concentrează în mâna lor producția și desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor prețuri mari și al obținerii unor profituri ridicate”.

Monopolul mai poate fi definit ca fiind ”o formă a concurenței imperfecte în care piața unei industrii este dominată de un singur producător/vânzător, care în relațiile cu consumatorii își impune condițiile de preț sau de calitate”

Consecința fundamentală a monopolului este dată prin faptul că prețul nu mai este stabilit prin jocul liber al forțelor pieței, ca în cazul concurenței perfecte, ci este fixat împreună cu volumul producției de însăși firma producătoare.

Se regăsesc și situații în care o singură firmă controlează piața unui bun economic, însă fără a fi singurul ofertant pe piață; alături de ea funcționând și alte firme mai mici ce dețin un procent de piață neglijabil; metaforic această situație este denumită „monopol cu franjuri”.

”Pe termen lung, niciun monopolist nu poate fi sigur că nu va fi atacat de concurență”

1. Literature review

(D.T. Armentano - 2005 ): În articolul său este susținut faptul că există dezacorduri majore din cauza teoriilor complet diferite în ceea ce privește noțiunea de monopol, originile de monopol, precum și presupusele efecte ale monopolului asupra suveranității asupra consumatorului.

Conform teoriei neoclasice, monopolul se regăsește în situația în care o firmă se confruntă cu întreaga cerere pentru un anumit produs. Prețurile de monopol sunt mai mari decât prețurile competitive, costurile medii sunt și ele mai mari decât în cazul concurenței.

Există 2 critici în ceea ce privește teoria neoclasică a monopolului; în primul rând s-ar putea critica modelul pur competitiv, care este angajat ca un punct de referință și ca bază de comparație pentru situațiile de monopol și în al doilea rând s-ar putea critica conceptul de bariere non-juridice la intrare, susținând că se au în vedere preferințele consumatorilor, care limitează concurența și faptul că poate avea loc o alocare greșită a resurselor. Majoritatea economiștilor sunt de acord că, concurența pură nu este posibilă, aceasta ar putea exista doar dacă consumatorii ar avea gusturi omogene neexistând niciun fel de rivalitate. Cele mai importante bariere la intrare sunt diferențierea produselor și a economiilor de scară; diferențierea produselor limitează concurența, deoarece acesta face ca intrarea să fie mai costisitoare (de exemplu, cele mai mari companii de automobile schimbând stilurile în fiecare an ar crește costurile de competiție în această industrie). De îndată ce concurența ar fi limitată, prețurile ar fi mai mari, contribuind la o reducere reală a bunăstării consumatorilor.

(Ludwig von Mises - 2005): Monopolul există atunci când aprovizionarea mărfii este controlată de un singur vânzător sau un singur grup de vânzători care acționează concertat. Această condiție pune monopolistul în poziția de a fi capabil să limiteze procesul de alimentare, în scopul de a crește prețul pieței, fără a fi nevoie să se teamă că planurile sale vor fi frustrate de interferențe din partea altor vânzători de aceeași marfă. Prețurile de monopol reprezintă rezultatul unui comportament de afaceri sfidând supremația consumatorilor și înlocuirea intereselor private ale monopolistului în locul celor publice. Mises mai susține și faptul că, deși cele mai multe monopoluri și prețuri de monopol sunt posibile prin intervenția Guvernului în piața liberă prin tarife licențe, etc., există anumite cazuri în care monopolul apare pe piața liberă.