Murray N. Rothbard - Ce le-a făcut statul banilor noștri

“Ce le-a facut Statul banilor nostri?” este cea mai buna carte de introducere in problematica monedei scrisa vreodata. Ce sunt banii? Cum apar ei si la ce sunt utili? Ce sunt si cum functioneaza bancile? Care-i rolul Bancii Centrale? Si mai ales care-i rolul statului in toata aceasta afacere? Sunt doar cateva dintre intrebarile la care Murray Rothbard raspunde, atat pe gustul celui mai exigent specialist, cat si pe intelesul oricarui om inteligent, dispus sa-si puna mintea la contributie pentru a intelege realitatile care il inconjoara. Si raspunsurile nu sunt imbacsite, neclare sau false ale discutiilor monetare cu care cititorul roman este obisnuit. Ca moneda este o marfa ca toate celelalte, si nu "simbol", "conventie sociala" sau "atribut al suveranitatii nationale"; ca bancile opereaza cu "rezerve fractionare", dand cu imprumut inclusiv resursele pe care ar trebui sa le tina "la vedere" - fiind prin aceasta inerent falimentare; ca, atat istoric, cat si teoretic, cel mai viabil sistem monetar a fost, si ramane, etalonul aur clasic - toate acestea, si multe altele, devin clare dupa citirea acestui eseu economic-monetar.

Murray N. Rothbard, ultimul titan al Şcolii "Austriece" de drept şi economie, se remarcă prin robusteţea realistă, limpezimea, vastitatea şi rigoarea sistemului de gândire pe care ni-l propune în întreaga sa operă. El menţine vie tradiţia tratatului ştiinţific, dând în 1962, la numai 36 de ani, Man Economy and State, o monografie analitică monumentală a economiei de piaţă liberă, urmată de Power and Market (1970), prima demonstraţie sistematică şi analiză exhaustivă a nocivităţii tuturor tipurilor de intervenţie guvernamentală în economie, apoi de Ethics of Liberty (1982), cadrul normativ pentru ordinea economică şi de drept naturală, a proprietăţii private.

Rothbard ridică personalismul consecvent din sfera economicului în cea a eticii şi a dreptului natural, apoi a istoriei politice, culturale şi chiar religioase (Conceived in Liberty, 1975-1979; An Austrian Perspective on the History of Economic Thought, 1995), oferind, practic, sinteza finală filosofiei socio-politice secularizate.

Pentru o mai bună înţelegere a realităţii de zi cu zi e nevoie să dobândim o imagine de ansamblu, să privim la cele ce ni se întâmplă cu o anumită detaşare. Dintre toate problemele economice, moneda e probabil cea mai încurcată şi e domeniul unde avem nevoie mai mult decât oriunde altundeva de perspectivă. În plus, moneda formează aria economică cea mai afectată şi mai încâlcită de secolele de amestec guvernamental. Mulţi oameni – şi mulţi economişti – care în mod obişnuit sunt devotaţi pieţei libere dau înapoi când e vorba de monedă. Cu moneda, afirmă ei cu tărie, lucrurile stau altfel; ea trebuie să fie furnizată de guvern şi reglementată de guvern. Nici nu le trece vreodată prin cap să considere controlul exercitat de stat asupra monedei ca pe o formă de intervenţie coercitivă în piaţa liberă; extinderea pieţei libere la monedă e de neconceput pentru ei. Guvernul trebuie să bată monedă, să emită bancnote, să stabilească “moneda cu putere liberatorie“, să creeze bănci centrale, să mărească sau să diminueze masa monetară, să “stabilizeze nivelul general al preţurilor“ etc.

Din punct de vedere istoric, moneda a fost una din primele mărfuri controlate de guvern, iar “revoluţia pieţei libere” din secolele al şaptesprezecelea şi al optsprezecelea nu a lăsat urme prea adânci în sfera monetară. A venit acum timpul să ne îndreptăm atenţia spre sângele sistemului nostru economic – moneda. Să ne punem mai întâi următoarea întrebare: poate fi moneda furnizată în condiţii de libertate? Putem avea o piaţa liberă prelungită şi la monedă, aşa cum există ea pentru producerea altor bunuri şi servicii? Cum ar arăta o astfel de piaţă şi care sunt efectele feluritelor controale guvernamentale? Dacă dorim să vedem eliminată violarea de către guvern a persoanei şi a proprietăţii, atunci nu există sarcină mai importantă decât examinarea funcţionării şi a modalităţilor de înfăptuire a unei pieţe libere a banilor.