Piața internă unică - constituire și cele patru libertăți

INTRODUCERE

În lucrarea de față am evidențiat principalele trăsături ale liberei circulații a bunurilor, a serviciilor, a capitalului, a persoanelor, de asemenea și constituirea și direcțiile de dezvoltare a Pieței Interne Unice.

Piața comună este zona în care libertatea de circulație a bunurilor, serviciilor și factorilor de producție (capital și persoane) este deplină. Piața Internă Unică este una din marile realizări ale Uniunii Europene, fiind cea mai întinsă piață din lume. Realizarea unei piețe comune presupune o serie de reglementări, care vor fi detaliate în prezenta lucrare.

În lucrare sunt prezentate multiple beneficii ale liberei circulații a bunurilor,a serviciilor, a capitalului și a persoanelor, precum și unele bariere în realizarea acestor liberalizări.

Trebuie amintit faptul că Piața Internă Unică conține numeroase tipuri de standarde tehnice și reglementări privind mediul, prezentate și ele pe larg în conținutul lucrării.

Piața Internă este un instrument și nu un obiectiv în sine pentru: o creștere echilibrată și susținută cu respectarea mediului; nivele înalte de utilizare a forței de muncă și de protecție socială; nivel de trai și calitatea vieții; coeziune economică și socială.

Piața Internă Unică se dorește a avea un impact pozitiv asupra performanțelor economice printr-o mai bună alocare a fondurilor factorilor de producție; o concurență sporită; precum și o stimulare a investițiilor.

1. CONSTITUIREA PIEȚEI INTERNE UNICE

"Piața internă" este definită ca un spațiu fără frontiere interne, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor. Este o piață care are o dimensiune socială și în care concurența activă este încurajată.

Crearea "Pieței Interne" reprezintă poate cel mai mare proiect de integrare economică adoptat vreodată. Într-o perioadă de 7 ani (între 1985 și 1 ianuarie 1993), Comunitatea Europeană și statele sale membre au transformat 12 piețe naționale separate într-o singură unitate. În prezent cuprinde 27 de țări.

Piața unică, cea mai întinsă piață din lume, este o adevărată piață internă, fiind una din marile realizări ale Uniunii Europene. Scopul acesteia este de a spori eficiența economică prin reduceri de costuri, de a face bunurile mai competitive prin reduceri de prețuri, de a crea mai multe locuri de muncă, mai multe posibilități de opțiune pentru cumpărarea de bunuri și servicii, de a oferi mai multe șanse privind dezvoltarea regiunilor, cu alte cuvinte, mai multă bunăstare economică. Are efecte atât asupra cetățenilor, cât și asupra mediului de afaceri în ceea ce privește “ mai buna ocupare a forței de muncă și mai multe oportunități comerciale”.

Dezvoltarea istorică a omenirii demonstrează că schimbul de activităţi constituie un principiu unificator al societăţilor umane, un factor de coeziune dintre popoare şi de progres al acestora. Evoluţia vieţii economice ne arată că activitatea economică este mai eficientă atunci când societăţile sunt unice decât atunci când sunt divizate, iar elementul unificator, de progres, se consideră a fi piaţa unică.

Obiectivul ce urma a fi realizat treptat şi în forme extrem de diferite, privind constituirea pieţei unice este înscris în prevederile Tratatului de la Roma în care se specifică „uniunea economică și monetară implică fuziunea pieţelor naţionale ale acestora, care să asigure nu numai libera circulaţie a mărfurilor în cadrul comunităţii, ci și a serviciilor, a capitalurilor şi a forţei de muncă ".