Piața și capitalul unei întreprinderi în economia de piață

ARGUMENT

Fiecare întreprindere pe piața se afla atât în postura de ofertant (vânzătorul produselor sau serviciilor ce fac obiectul sau de activitate) cât și de solicitant (cumpărător al factorilor de producție necesari reluării de obicei la scara mai mare a producției) având drept scop obținerea unui profit cât mai mare.

Aceasta înseamnă ca ea va fi permanent preocupată de a -si menține sau chiar largi poziția pe care o deține pe piață.

În viziunea de marketing, piața întreprinderii se raportează numai la calitatea întreprinderii de ofertant, iar analiza ei presupune cunoașterea principalelor aspecte ce o caracterizează: locul pe piața globală, profilul pieței, etc.

Întreprinderea apare pe piața cu produsele sau serviciile sale, de obicei alături de alți ofertanți, confruntându-se cu cererea formulată de consumatori, dar și cu alte întreprinderi creatoare ale aceluiași produs sau a unora substituibile. Astfel că, pe piața totală sau globală, reprezentată de ansamblul relațiilor de vânzare - cumpărare care se stabilesc între producători - distribuitori și consumatori privite în interdependență lor, produsele și serviciile fiecărei întreprinderi se vor afla doar într-o subdiviziune sau zona a acesteia, vor reprezenta doar un segment al acesteia.

Piața întreprinderii este spațiul economico - geografic în care apar produsele sale, exprima raportul dintre oferta să și cererea ce i se adresează și arata gradul efectiv său potențial de pătrundere în consum (utilizare) a produselor sau serviciilor sale. Ea reprezintă o parte a pieței totale care trebuie bine delimitată pentru elaborarea programelor de marketing.

Pe piață, produsul unei întreprinderi se confruntă, în majoritatea cazurilor, cu produsele similare ale altor întreprinderi, deci orice produs, indiferent de producătorul care l-a creat își delimitează propria sa piață. Piața produsului reprezintă "totalitatea cumpărătorilor actuali și potențiali ai produsului respectiv" (Ph. Kotler, op. cât., p.10) și arata gradul de penetrație în consum.

Totalitatea piețelor produselor dintr-o anumită arie geografică desemnează ansamblul piețelor întreprinderilor, deci piața totală sau globală. Rezulta că între piața produsului, întreprinderii și cea totală exista legături de interdependentă reciprocă, astfel că fiecare întreprindere ocupa o anume poziție, aceasta având rol esențial în politica de piață pe care o desfășoară în prezent și o proiectează în viitor. Dacă întreprinderea are în obiectul sau de activitate un singur produs, atunci piața ei se suprapune cu cea a produsului. De obicei, activitatea întreprinderii este diversificata, chiar dacă este specializată într-un domeniu, în acest caz piața fiecărui produs este o parte a pieții întreprinderii.

CAPITOLUL I

ÎNTREPRINDEREA ȘI MEDIUL SĂU ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ

1.1.Evoluția conceptului de întreprindere

Întreprinderile sunt entități economice de bază ale economiei naționale, răspândite în teritoriu datorită răspândirii resurselor materiale, în special a resurselor primare limitate sau a accesului la acestea, a resurselor de muncă, a consumatorilor. Datorită variatelor alternative de utilizare a resurselor (factorilor) de producție în profil teritorial și a necesității utilizării lor eficiente în procesele economice, inițiativa agenților economici se diversifica pe măsură adâncirii procesului de diviziune socială a muncii. Noțiunea de întreprindere are la origine cuvântul francez "entreprise", iar în terminologia anglo-saxonă se utilizează cu același sens. De multe ori se utilizează cu același sens și noțiunea de unitate economică sau firmă.

Ca unitate economică, întreprinderea are rolul de a administra cu eficiență maximă resursele de care dispune în vederea realizării obiectivelor stabilite de managementul individual sau de grup și de proprietari .

În întreprinderi se desfășoară activități economice și sociale, prin urmare ele funcționează ca organisme economico-sociale care produc bunuri și servicii în scop de profit. În cazul unor entități de tip familial scopul prioritar al activității economice este obținerea unor venituri necesare familiei.

Conceptul de întreprindere a cunoscut o lungă evoluție istorică în procesul de formare și consolidare a economiei moderne. Întreprinderea de azi este esențial diferită de cea care a apărut la începutul dezvoltării capitalismului. Henri Fayol considera că întreprinderea este un ansamblu tehnic și economicosocial, care are funcții specifice și este condusă după principii de piață.

După François Perroux "întreprinderea este o formă de producție prin care în cadrul aceluiași patrimoniu se combină prețurile diverșilor factori de producție aduși de agenți economici distincți de proprietarul întreprinderii, în vederea vânzării pe piață a unui bun său serviciu și pentru a obține din diferență între două serii de prețuri (prețul de vânzare și prețul de cost) cel mai mare câștig bănesc posibil"5. Economiștii romani au adus contribuții la dezvoltarea conceptului de întreprindere dovedind originalitate și competență cu privire la întreprinderile industriale și agricole.