Politica de determinare a bugetului general consolidat

Introducere

În România nevoile de resurse la nivelul societăţii şi posibilităţile de acoperire a acestor nevoi sunt reflectate în bugetul general consolidat. Legea privind finanţele publice precizează faptul că gestionarea resurselor financiare publice se realizează printr-un sistem unitar de buget care cuprinde: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugete locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul Trezoreriei statului şi bugetele altor instituţii cu caracter autonom, în condiţiile asigurării echilibrului financiar. Acest sistem unitar şi corelat de fonduri formează bugetul general consolidat, prin care se dimensionează şi se compară, la nivelul unui an, veniturile şi cheltuielile statului şi ale celorlalte instituţii publice. Astfel, sunt reflectate fluxurile financiare publice de formare a veniturilor fiscale şi nefiscale şi de repartizare a acestora pe destinaţii în conformitate cu nevoia socială şi cu obiectivele de politică financiară specifice anului la care se referă.

Bugetul de stat este conceput şi elaborat ca un buget consolidat. Caracterul de buget consolidat decurge din tehnica întocmirii lui, prin eliminarea transferurilor dintre diferite categorii de buget. Ca document oficial, bugetul de stat evidenţiază nivelul aprobat al cheltuielilor ce se vor realiza în viitor şi mărimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispoziţia statului.

Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat şi persoane fizice şi juridice, cu ocazia redistribuirii şi utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia. Cheltuielile publice reprezintă plăți efectuate de stat pentru achiziţii de bunuri sau prestări de servicii, pentru îndeplinirea obiectivelor politicii statului. Politica cheltuielilor publice concretizează una din componentele fundamentale ale politicii fiscal-bugetare, având un impact profund în politica generală. Politica promovată în domeniul cheltuielilor publice trebuie:

- să stabilească nivelul, destinaţia şi structura acestor cheltuieli;

- să definească obiectivele ce trebuie realizate cu ajutorul acestor cheltuieli;

- să precizeze metodele de finanţare.

La stabilirea destinaţiei cheltuielilor publice este necesar să se pornească de la nevoile sociale ce trebuie satisfăcute cu prioritate, pe seama resurselor publice. Stabilirea corectă a opţiunilor şi priorităţilor pentru fiecare etapă prezintă o importanţă deosebită, deoarece influenţează ritmul creşterii economice, nivelul de trăi al populaţiei, satisfacerea celorlalte nevoi socciale.

Pe lângă obiectivele prezentate în proiect mai sunt identificate şi următoarele obiective ale politicii fiscal-bugetare:

• Restructurarea cheltuielilor publice în sensul ajustării celor curente la niveluri sustenabile, în vederea reducerii deficitului bugetar şi orientarea cheltuielilor discreţionare către proiecte de investiţii;

• Îmbunătăţirea politicii în domeniul investiţiilor;

• Continuarea politicii de reducere şi de prevenire a apariţiei de arierate;

• Îmbunătăţirea guvernanţei corporatiste;

• Menţinerea datoriei guvernamentale la un nivel sustenabil pe termen lung;

• Îmbunătăţirea politicii de administrare fiscală prin: combaterea evaziunii fiscale, creşterea eficienţei şi dinamicii colectării veniturilor, încurajarea conformării voluntare.

Trebuie avută în vedere eficacitatea cheltuielilor publice, care ocupă un loc important între criteriile de selectare a alternativelor proiectelor, în vederea cuprinderii, în legile bugetare anuale, a unui raport determinat între eforturile financiare şi efectele comensurabile sau estimative ce pot fi obţinute pe seama obiectivelor finanţate de către stat prin cheltuieli bugetare. În scopul creşterii eficienţei sau eficacităţii în utilizarea fondurilor publice, prin politica financiară se urmăreşte şi stimularea beneficiarilor fondurilor publice prin metode de finanţare şi gestionare sau prin alte metode specifice.

Astfel, începând cu anul 2008 ritmul de creştere al cheltuielilor a devansat ritmul de creştere al veniturilor, iar ponderea deficitului bugetar în PIB a cunoscut un derapaj semnificativ, înregistrându-se niveluri ale deficitului bugetar departe de limita impusă de Uniunea Europeană (deficitul structural nu trebuie să depăşească 0,5% din PIB).

Obiectivele politicii fiscal-bugetare pentru anul 2008

• Principalele caracteristici ale cheltuielilor bugetului general consolidat estimate pentru anul 2008 sunt următoarele :

• Scăderea ponderii cheltuielilor de personal în produsul intern brut la 6,4% de la 6,9% în 2007, element esenţial în procesul de dezinflaţie.

• Menţinerea dobânzilor la aproximativ acelaşi nivel cu cel din anul 2007 (0,9% în produsul intern brut faţă de 0,8% în anul 2007), tendinţa ce permite consolidarea limitelor de manevră în cadrul politicii bugetare pentru direcţionarea resurselor bugetare către domeniile esenţiale ale economiei, ceea ce evidenţiază că aceasta se înscrie pe o linie de evoluţie stabilă pentru a intra în plutonul dinamic al Europei.

• Subvenţiile deţin 1,5% din PIB, remarcându-se tendinţa de scădere a ponderii acestora, ceea ce relevă retragerea treptată a statului din economie, întărirea mecanismelor de piaţă.

• Transferurile, continuă să deţină ponderea cea mai mare în produsul intern brut (18,5% din PIB), cu 1,7 puncte procentuale în creştere faţă de anul 2007.

• Creşterea semnificativă a cheltuielilor de capital de la 5,5% din produsul intern brut în anul 2007 la 6,5% din PIB în 2008 şi respectiv 15,35% în totalul cheltuielilor bugetului general consolidat, în creştere cu 1,5 puncte procentuale faţă de anul 2007, ceea ce reflectă o îmbunătăţire considerabilă a politicii de cheltuieli prin direcţionarea fondurilor publice pentru susţinerea creşterii economice.