Introducere .3 Capitolul 1. Abordari teoretice despre politici financiare publice .4 Capitolul 2. Analiza Politicilor financiare publice 8 Capitolul 3. Probleme si solutii ...13 Concluzie .16 Bibliografie ..17
Introducere Din punct de vedere etimologic, notiunea de politica provine de la cuvintele grecesti ,,politike", ce semnifica ,,arta de a administra bine", si ,,polis", cu intelesul de oras, ca forma de organizare politica. Or, caracteristica ,,polis"-ului grecesc era ideea autodeterminarii si a independentei economice, preluata ulterior de alti teoreticieni ca Platon (Statul) si Aristotel (Politikia). Dupa alti autori, politica desemneaza o activitate, un proces, arta guvernarii, o decizie guvernamentala sau un studiu despre ,,cine, ce si cum obtine". Sub aspectul continutului conturat in timp, este de admis ca ,,intr-o acceptiune foarte larga si cu caracter generalizator notiunea de politica exprima ansamblul de activitati orientate spre dobandirea puterii si pastrarea ei, in societate, de catre grupari politice constituite in baza unor interese si idei comune". Astfel, politica se concretizeaza prin activitatile diferitelor grupuri sociale si formatiuni politice, care sunt exponentele unor colectivitati umane mai mari sau mai mici si care promoveaza interesele acestora. Asemenea activitati presupun, la randul lor, stabilirea obiectivelor ce se urmaresc a se realiza in diferitele domenii ale vietii economice si sociale, precum si alegerea mijloacelor sau instrumentelor utilizabile pentru indeplinirea acestora, conturandu-se astfel conceptul de politica generala a unei formatiuni politice. Raportarea notiunii de politica la activitatile specifice formatiunilor politice pune in prim plan ideea ca politica este promovata de catre autoritatile publice. Aceasta face ca ,,in interpretarea expresiei de politica generala sa se aiba in vedere, de regula, doar sfera de activitate a autoritatilor publice, considerand politica un apanaj al acestora". In literatura de specialitate insa, sintagma ,,politica generala" este utilizata, cel mai adesea, cu sensul de ,,politica generala a statului", care se regaseste preponderent si in abordarea concreta a actiunilor economice si sociale. Capitolul 1. Abordari teoretice despre politici financiare publice. Componenta fundamentala a politicii generale, politica economica include, la randul sau, mai multe sfere sau domenii de manifestare, ce se particularizeaza ca politici distincte, dar cu continut economic similar, si anume: politica financiara, politica de venituri, politica ocuparii fortei de munca, politica de preturi si protectie a concurentei, politici sectoriale, politica intreprinderii. Cu exceptia politicii intreprinderii, celelalte componente se inscriu in sfera de competente ale autoritatilor publice, cele mai multe fiind promovate de Guvern la nivel macroeconomic si reunite, uneori, sub o denumire generica de politica economico-financiara. Deciziile cu caracter economic si financiar ce emana de la autoritatile publice, vizeaza atat actiunile economice in care este direct implicat statul, cat si influentarea actiunilor din sectorul privat. Dar, sub cel din urma aspect, este de remarcat ca ,,politica economica a autoritatilor publice nu se poate substitui deciziilor private; ea are ca scop orientarea si sustinerea activitatii economice din sectorul privat, creand un cadru socialeconomic favorabil derularii acesteia pe baza proprietatii private", in care scop componentele financiar-monetare joaca un rol deosebit de important. In principiu, indiferent de nivelul la care este abordata, politica financiara are un continut specific problematicii finantelor, ca o categorie economica ce exprima procesele si relatiile economice in forma baneasca de producere, schimb, repartitie si consum a produsului intern brut. In mod implicit ea vizeaza procesele economice in forma baneasca concretizate in acumularea, distribuirea si utilizarea fondurilor (resurselor) banesti in viata economica si sociala. Desi politica financiara dispune de o relativa independenta, ea se interconditioneaza cu celelalte componente ale politicii economice. Deoarece fenomenele vizate prin politica financiara sunt de esenta economica si se intrepatrund cu cele din economia reala, este necesara abordarea acesteia nu numai ca problematica specifica, ci si ca parte integranta a politicii economice (si sociale) promovata la diferitele nivele de derulare a activitatilor socio-economice. Prin urmare, intre elementele de politica financiara, indiferent de nivelul si domeniul in care se manifesta, si componentele bazei economice se stabilesc raporturi de interdependenta, in sensul ca politica financiara este, pe de o parte, emanatia sistemului social-economic, iar, pe de alta parte, politica financiara determina modificari in structura sistemului, respectiv in baza economica a societatii. Abordata global, politica financiara ,,exprima optiunile privind metodele, mijloacele si institutiile cu caracter financiar, antrenate in procurarea, alocarea si utilizarea resurselor banesti, inclusiv modalitatile de folosire a instrumentelor si tehnicilor financiare pentru influentarea activitatilor economico-sociale in sensul dorit". Desi domeniul sau de manifestare il reprezinta activitatea financiara, prin continutul sau repercuteaza asupra intregii activitati a entitatilor de la care emana. Instrumentele si tehnicile de realizare a obiectivelor politicii financiare reprezinta, la randul lor, componente ale acesteia, prin care se contureaza modul concret de infaptuire a fluxurilor banesti, in corespondenta cu scopurile carora le sunt subordonate activitatile financiare. Conceptul de politica financiara este intalnit in literatura de specialitate cu semnificatii si sensuri diferite, ce decurg, in opinia noastra, din unghiurile diferite de abordare a conceptului de finante. Se disting, astfel, opiniile unor economisti conform carora politica financiara este abordata in sens restrictiv, ca politica a finantelor publice. O asemenea viziune are la baza, atat semnificatiile (restranse) ale politicii generale, ca apanaj al autoritatilor publice, cat si interpretarea restrictiva a conceptului de finante, numai prin prisma proceselor si relatiilor economice de repartitie in forma baneasca a PIB.
Finante publice, Note de curs si aplicatii pentru seminar, Editia a IIIa Ristea L., Trandafir A., (2005), Finante publice - intre teorie si practica Introducere in stiinta finantelor publice. Aplicatii si solutii, Editura Muntenia, Constanta Manole T. Finante publice locale: rolul lor in consolidarea autonomiei financiare la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale. Chisinau 2003 Manole T. Finante publice. Teorie si aplicatii. Chisinau: Editura Cartier, 2000 Cojuhari A. Politica fiscala si specificul ei in Republica Moldova. Teoria economica. Chisinau: Editura U.T.M., 2004. Hincu R. Cheltuieli pentru invatamant in conditiile deficitului bugetar in Republica Moldova. Chisinau: CEP ASEM, 2004 Secrieru A. Finante publice: Instrumente si mecanisme financiare de interventie guvernamentala. Chisinau: Epigraf, 2004
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
