Principalele Forme Juridice de Organizare ale Firmelor

Capitolul I :Organizarea formelor juridice în România

1.1 Scurt istoric

Societatea comercială ca şi toate celelalte instituţii ale dreptului îşi datorează apariţia unor cauze economice sociale.

Pe măsură ce societatea omenească s-a dezvoltat, iar nevoile economice şi sociale au crescut, oamenii şi-au dat tot mai mult seama că energiile individuale, oricât de mari ar fi fost ele, nu mai erau îndestulătoare pentru satisfacerea acestor nevoi. O acţiune individuală, indiferent de mărimea resurselor de muncă şi financiare ale întreprinzătorului, nu mai putea face faţă realizării unor activităţi economice de amploare. În aceste condiţii s-a născut ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători, care să realizeze împreună astfel de activităţi.

Această idee şi-a găsit expresia, pe planul dreptului în conceptul de societate comercială, care implică asocierea a două sau a mai multor persoane, cu punerea în comun a unor resurse, în vederea desfăşurării unei activităţi economice şi împărţirii beneficiilor rezultate.

Asemenea grupări de persoane şi capitaluri, îmbrăcată în haină juridică a societăţii comerciale, au făcut posibile marile realizări ale veacului al XIX-lea, cum sunt: Canalul Suez, Canalul Panama, exploatarea minelor şi zăcămintelor, reţele de căi ferate.

Societăţile comerciale au contribuit la dezvoltarea maşinismului şi comunicaţiilor, care au permis extinderea pieţelor, cu toate consecinţele benefice asupra civilizaţiei moderne.

Societăţile comerciale au fost şi sunt şi în prezent cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane şi financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, ca şi pentru satisfacerea unor interese personale ale întreprinzătorilor.

Societatea comercială, entitate de natură contractuală, bazată pe asocierea liberă a membrilor ei, are o istorie de mii de ani.

Codul lui Hammurapi (regele Babilonului), reglementa activitatea comercială în mai multe dispoziţii. Astfel, art. 66-100 se referă la camată, art. 101-107 la activitatea negustorilor şi a auxiliarilor lor.

Erau prevăzute în detaliu contractele de locaţiune, de comision, precum şi cele de împrumut.

La români, societatea comercială este considerată contractul consensual prin două sau mai multe persoane se obligă să pună ceva în comun, (un bun, o activitate a lor) pentru a realiza un câştig. Scopul lucrativ deosebea societăţile de asociaţii.

1.2. Formele juridice ale firmelor

Principalele forme juridice în care pot fi lansate afacerile sunt:

I - întreprinzătorii individuali şi asociaţiile familiale;

II - societăţile comerciale.

Opţiunea pentru o formă sau alta este influenţată de:

- natura activităţii;

- anvergura activităţii;

- numărul partenerilor de afaceri;

- gradul de implicare şi raspundere al acestora;

- capitalul disponibil şi necesar;

- ponderea participării fiecărui partener la constituirea de capital;

- particularităţile juridice de constituire;

- Întreprinzători individuali şi asociaţia familială (AF) constituie cea mai simplă formă de manifestare a iniţiativei particulare în activitatea economică.

Asociaţia familială se constituie de către membrii unei familii şi au gospodărie comună.

Principalele avantaje ale acestei forme juridice sunt:

1. forma de autorizare mult mai scurtă;

2. taxe de autorizare mai puţine şi mai reduse;

3. nu se cere un capital social;

4. forma de impozitare este mai simplă;

5. contact direct cu clienţii;

6. profitul revine în întregime proprietarului.

Principalele dezavantaje sunt:

1. raspunderea nelimitată pentru daune şi datorii;

2. se poate utiliza un număr redus de personal salariat;

3. posibilitati de finantare mai reduse;

4. posibilităţi de dezvoltare a activităţii mai reduse;

5. proprietarul nu poate stăpâni toate domeniile de activitate;

6. acumulare redusă de capital.

Principalele etape ce trebuie parcurse pentru autorizarea întreprinzătorilor persoane fizice şi a asociaţiilor familiale sunt:

1. obţinerea autorizaţiei pentru constituirea asociaţiei familiale sau pentru desfăsurarea activităţii de către persoane fizice independente. Aceasta autorizaţie se eliberează de către Primărie:

- cerere de autorizare;

- dovadă privind dreptul de folosire al spaţiului;

- chitanţă pentru taxa de autorizare;

- certificat de cazier.

2. obţinerea certificatului de înmatriculare de la Registrul Comerţului. Pentru aceasta în termen de 15 zile de la primirea autorizaţiei de la Primărie se depun la Registrul Comerţului următoarele acte:

- cerere de înmatriculare;

- autorizaţia;

- chitanţă pentru taxa de înmatriculare.

3. înregistrarea fiscală şi obţinerea codului fiscal. În termen de 5 zile de la obţinerea certificatului de înmatriculare trebuie să se realizeze înscrierea în Registrul Comerţului pe baza declaraţiei de înregistrare şi se obţine codul fiscal în maxim 15 zile.