Rată șomajului în România

Capitolul I

Caracteristici generale

1.1. Definitia somajului

Prin amploarea ingrijoratoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile ce isi schimba ritmurile si sensurile, somajul a devenit o problema macrosociala ce face obiectul unei aprige dispute teoretice, metodologice si politico-ideologige.

Somajul este astazi unul din fenomenele cele mai putin acceptate care afecteaza economiile tuturor tarilor.

Notiunea de somaj provine de la cuvantul “chomage” din limba franceza, la randul sau preluat din limba greaca “cauma” care insemna “caldura mare” din cauza careia se intrerupea orice activitate. La origine notiunea de somaj reprezenta intreruperea lucrului din cauza temperaturilor ridicate.

In literatura de specialitate se intalnesc mai multe modalitati de analiza a somajului. In plus, statisticile oficiale nationale si internationale folosesc metode diferite de evidenta si de masurare a somajului, ceea ce creeaza o imagine generatoare de confuzii si in planul conceptual.

In unele tratare universitare, somajul este analizat ca suma agregata a tuturor acelor persoane care au statut (oficial) de somer.

Somajul este o stare negativa a populatiei active disponibile, care nu gaseste locuri de munca, din cauza dereglarii relatiei dintre dezvoltatea economiei, ca sursa a cererii de munca si evolutia populatiei, ca sursa a ofertei de munca. In conditiile contemporane, somajul - este considerat ca un dezechilibru al pietei nationale, adica dezechilibru intre cererea globala de munca si oferta globala de munca.

Acest dezechilibru reflecta un excedent al ofertei de munca fata de cererea de munca, avand niveluri si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade. El a inregistrat initial un caracter temporar, pentru ca in prezent sa fie permanent, fara sa excluda insa totul si definitiv existent unei stari de ocupare optionala a fortei de munca.

Somerii – sunt acele persoane din cadrul populatiei active disponibile, care doresc sa lucreze si cauta un loc de munca retribuit deoarece nu au un astfel de loc in mod curent. In randul somerilor se cuprind persoanele care si-au pierdut locul de munca pe care l-au avut, precum si noii ofertanti de forta de munca, ce nu gasesc unde sa se angajeze.

In Romania, Legea nr. 1/1999, republicata datorita imbunatatirii stipulate in Legea nr. 86/1992, subliniaza ca somerii sunt persoanele apte de munca ce nu pot fi incadrate din cauza inexistentei de locuri de munca disponibile compatibile formarii lor profesionale.

In conformitate cu criteriile Biroul International al Muncii (BIM), somerii sunt persoanele de 15 ani si peste care in cursul perioadei de referinta indeplinesc simultan conditiile:

- Nu au loc de munca si nu desfasoara o activitate in scopul obtinerii unor venituri;

- Sunt in cautarea unui loc de munca, utilizand in ultimele 4 saptamani diferite metode pentru a-l regasi: inscrierea la agentia de ocupare si formare profesionala sau la agentii particulare de plasare, demersuri pentru a incepe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunturi si raspunsuri la anunturi, apel la prieteni, rude, colegi, sindicate;

- Sunt disponibile sa inceapa lucrul in urmatoarele 15 zile, daca si-ar gasi imediat un loc de munca;

- Persoanele fara loc de munca, disponibile sa lucreze, care asteapta sa fie rechemate la lucru sau care au gasit un loc de munca si urmeaza sa inceapa lucrul la o data ulterioara perioadei de referinta;

- Persoanele care in mod obisnuit fac parte din populatia inactiva (elevi, studenti, pensionari), dar care au declarat ca sunt in cautarea unui loc de

munca si sunt disponibile sa inceapa lucrul.

Ocuparea forţei de muncă în activităţile economico-sociale şi şomajul dovedesc cum funcţionează piaţa muncii într-o perioadă sau un moment dat.

Ocuparea forţei de muncă poate fi exprimată în 2 modele:

a) Ca ocupare absolută – prin numărul persoanelor, care participă la activităţile utile societăţii (PAO – persoane apte de muncă ocupate)

b) Ocuparea relativă – prin rata ocupări (Ro)

În ultimele decenii creşterea şomajului influenţează substanţial asupra PNB, de aceea analişti acordă o deosebită atenţie corelaţiei dintre creşterea economică şi şomaj.

Şomajul reprezintă o stare a pieţei muncii caracterizată printr-o ofertă a forţei de muncă mai mare decît cererea de ea.

Şomajul mai poate fi caracterizat după:

a) frecvenţa (cît de des se afla o persoană în somaj timp de o perioadă de timp (un an);

b) durata (timpul de aflare a persoanei în şomaj);

c) distribuţia (reprezentată după vârstă, sex, profesii).

Şomajul poate fi măsurat în forma lui relativă şi absolută. Forma relativă este rata şomajului, iar forma absolută numărul şomerilor.

Rata şomajului determină ponderea şomerilor în număr total a persoanelor apte de muncă, iar numărul şomerilor este reprezentat de diferenta dintre persoanele apte si persoanele ocupate.

1.2. Formele şomajului:

a) Somaj de discontinuitate – se coroboreaza cu reglementarile privind concediile de maternitate si alte aspecte ale vietii de familie.

b) Somaj de inadaptare – determinat de imposibilitatea unei parti a populatiei active denumite tehnofoba, de a utiliza si a se adapta tehnicilor avansate actuale care presupun abstractie, interactivitate, viteza de executie si flexibilitate deosebite. Acest fenomen poate fi evitat sau diminuat doar prin pregatirea si orientarea personalului.

c) Somaj intermitent – este generat de insuficienta mobilitate a fortei de munca si de inegalitatile intre calificarile persoanelor care vor sa se angajeze si cele solicitate