Relațiile Uniunii Europene cu Mercosur

UE și Mercosur au negociat un acord preferențial din 1995, când s-a ajuns la o decizie politică cu privire la lansarea unui acord comercial ambițios între cele două uniuni vamale. Șaptesprezece ani mai târziu, negocierile sunt încă în curs de desfășurare. Toate aspectele importante ale acordului preferențial au fost deja depuse, dar principalele obstacole rămân aceleași de la început: accesul pe piață în UE pentru produsele agricole din Mercosur și accesul pe piață în Mercosur pentru produsele industriale din UE. După eforturi uriașe în cadrul negocierilor, exportatorii sunt dornici de a ajunge pe noi piețe, dar producătorii interni sunt îngrijorați de impactul crizei economice actuale pe piețele lor.

Avantajele potențiale ale unui acord care va favoriza un proces de colaborare sunt enorme, variind de la influența politică, inclusiv câștigurile din avantajele comparative, extinderea piețelor, îmbunătățirea mediului de investiții, și efectele pozitive asupra sănătății umane și a capitalului social.

Obiectivul acestei lucrări este de a oferi o viziune a relațiilor existente între Uniunea Europeană și Mercosur. În primul capitol este redat un scurt istoric privind Uniunea Europeană și Mercosur. Apoi, capitolul doi prezintă negocierile existente între cele două uniuni vamale, iar capitolul trei se încheie cu strategia regională pentru Mercosur pentru perioada 2007-2013, în ce privește provocările Mercosur, modalitățile și domeniile prioritare ale strategiei regionale.

Cap 1. Istoric privind Uniunea Europeană și MERCOSUR

Încă de la începuturile sale, importanța relațiilor dintre cele două blocuri poate fi percepută în funcție de opiniile și punctele de vedere exprimate de către miniștri de externe ai celor patru state ale MERCOSUR la Bruxelles în aprilie 1991. Cu această ocazie, au subliniat importanța relației lor în spațiul integrat. Pentru UE, MERCOSUR a devenit atât cheia cât și agentul strategic în relația sa cu America de Sud.

UE și Mercosur au negociat un acord preferențial din 1995, când s-a ajuns la o decizie politică pentru a lansa un acord comercial ambițios între cele două uniuni vamale. Șaptesprezece ani mai târziu, negocierile erau încă în curs de desfășurare. Toate aspectele importante ale acordului preferențial au fost deja depuse, dar principalele obstacole rămân aceleași de la început: accesul pe piață în UE pentru produsele agricole din Mercosur și accesul pe piață în Mercosur pentru produsele industriale din UE. După eforturi uriașe în cadrul negocierilor de la ambele părți, exportatorii sunt dornici de a ajunge pe noi piețe, dar producătorii interni sunt îngrijorați de impactul crizei economice actuale de pe piețele lor. Această lucrare susține că negocierile ar trebui să fie deturnate de la aspectele comerciale vechi de tarife și contingente tarifare. O idee bună ar fi să se concentreze pe barierele non- tarifare ca practicile vamale, facilitare, regulile de origine, standarde private, concurența și investițiile, care sunt, pe reguli pentru a reduce diferențele dintre practicile partenerilor. Și numai după ce o soluție pentru a neutraliza efectele neconcordanțe schimb privind tarifele poate fi negociată între partenerii săi de la OMC ar trebui să fie reluate discuțiile privind reducerile tarifare.