Riscurile Barings Bank

Context

Barings Bank a fost o bancă comercială britanică cu sediul în Londra și a doua bancă comercială cea mai veche din lume, după Berenberg Bank. Aceasta a fost înființată în anul 1762 de Francis Baring, membru al familiei germane-britanice Baring, o familie de negustori și bancheri.

După cum spuneam, Banca Barings a fost înființată în anul 1762, sub denumirea de Societatea John și Francis Baring, de însuși Francis Baring, alături de fratele său mai mare John Baring, ca partener major tăcut. Cei doi erau fiii lui John (Johann) Baring, la vreme aceea comerciant de lână al lui Exeter, născut în Bremen, Germania. Compania și-a început activitatea în birourile de la Cheapside, Londra, iar în câțiva ani s-a mutat într-o arie mai mare, în Mincing Lane. Barițele s-au dezvoltat treptat, de la lână în multe alte mărfuri, devenind prestatoare de servicii pentru creșterea mai rapidă a comerțului internațional, incluzând chiar comerțul cu sclavi profitabil, aducând un venit considerabil familiei și afacerilor acesteia, iar astfel s-a făcut posibilă o extindere semnificativă a activității și prestigiului băncii. În anul 1774 Barings Bank își începe activitatea în SUA, iar până în 1790, Barings reușește să-și extindă foarte mult resursele, acest fapt s-a datorat eforturilor lui Francis din Londra, dar și a asocierilor cu principalii bancheri din Amsterdam, precum Hope&Co. În 1793, Piata Devonshire a devenit noul sediu al băncii, familia Baring locuind deasupra birourilor. În 1796, banca a efectuat o achiziție de aproximativ 1 milion de hectare (aproximativ 4000 km2) de terenuri, parte a statului Maine.

Anul 1800 reprezintă anul în care John decide să se retragă din afacere, compania fiind reorganizată drept Francis Baring, iar noii parteneri cu care a început Francis să colaboreze au fost fiul cel mai mic al acestuia, Sir Thomas Baring și ginerele Charles Wall. În 1802 Barings alături de Hope & Co au realizat cea mai mare achiziție de teren din istorie - Purchase Louisiana, cu ajutorul căreia zona SUA a fost dublată.

În 1803 Francis decide să se retragă ușor din managementul activ, fiind înlocuit de frații mai mici ai lui Thomas. Noul parteneriat și-a luat denumirea de Baring Brothers & Co, denumire cunoscută până în 1890. În anul 1806 compania și-a mutat birourile într-un noi sediu, la Bishopsgate, unde a rămas până la desființarea companiei.

Barings s-a implicat în finanțarea guvernului SUA în perioada războiului din 1812, iar până în 1818, Barings a fost numită ”cea de a șasea mare putere europeană”, după Anglia, Franța, Austria și Prusia. În 1820, Barings a suferit o scădere a afacerilor, iar asta a condus la cedarea dominației în Londra către NM Rothschild & Sons. Cu toate astea, Barings a rămas în continuare o firmă puternică, iar în 1830 s-a început o schimbare, în sensul că noul partener american, Joshua Bates susține eforturile lui Thomas Baring din Europa în America, cu ideea ca în Occident există mult mai multe oportunități de dezvoltare. În anul 1832, la Liverpool a fost deschis un nou birou al Barings în scopul valorificării noilor oportunități din America de Nord. 1843, Barings a devenit un agent important al guvernului american, poziție păstrată până în anul 1871.

După cum am menționat anterior, Barings Bank a fost numită ”a șasea mare putere europeană”. În 1890, banca își pierde această poziție din cauza faptului că în anul 1880 aceasta a oferit servicii de asigurare Argentinei, iar în 1890 Argentina a intrat în incapacitate de plată, iar datoriile acesteia a fost nevoita ca Banca Barings să le suporte, aceasta neavând resursele necesare, s-a împrumutat de la banca Angliei.

Barings Bank, la începutul anilor 1990, a decis să-și extindă operațiunile cu privire la investiții în contracte futures și options pe toată aria asiatică. Astfel că s-a deschis un nou sediu la Tokyo și altul în Singapore. Nick Lesson, persoană cu un nivel de cunoștințe în domeniu ridicat, s-a propus pentru conducerea biroului din Singapore, acolo unde se desfășurau activități de Trading pe piața locală SIMEX. Datorită interesului pe care l-a arătat și a tranzacțiilor pe care le exectua, Lesson a opținut permisia de a efectua operațiuni de Trading oficiale în numele băncii pe piața SIMEX, având în subordine totalitatea activelor firmei de la vremea aceea.

Anul 1995 este cunoscut drept anul de declin pentru Banca Barings. Aceasta a ajuns la faliment din cauza utilizării necorespunzătoare a instrumentelor financiare derivate, contractele futures și cele options, iar această cădere i se datorează directorului general al biroului de tranzacționare de pe bursa SIMEX, cunoscutul Nick Lesson. Acesta la începutul activității sale avea sarcina de a căuta diferențele de preț de pe diferite piețe a indicelui Nikkei 225 (arbitraj) și să obțină profit la un risc scăzut, dar acesta a crezut de cuviință că poate obține un profit mult mai ridicat cu ajutorul speculației, cumpărarea de contracte futures la un preț scăzut, păstrarea acestora și vânzarea lor la un preț mai profitabil.

Din cauza evenimentelor nefavorabile petrecute, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, spre exemplu cutremurul Kobe, profitul a scăzut drastic, astfel că în ianuarie 1995 pierderile băncii au ajuns la valoare de 850 milioane GBP, echivalentul în dolari a 1,3 miliarde.

Barings Bank a fost cumpărată de banca olandeză, ING, pentru suma simbolică de o liră sterlină, punând astfel capăt istoriei de 230 de ani de activitate a băncii britanice. Banca a fost redenumită inițial ING Barings, iar pe parcursul anilor și chiar și astăzi, este cunoscută sub denumirea de ING Bank.