Rolul CIP (centrala incidențelor de plăti), CRB (centrala riscurilor bancare) și Biroului de Credit în monitorizarea informației de risc bancar

Piata financiara este extrem de volatila datorita influentei unui numar mare de factori obiectivi si subiectivi. Din aceasta cauza, in lupta lor pentru maximizarea profitului, institutiile de credit se confrunta in permanenta cu tot felul de riscuri.

Riscul poate avea o influenta considerabila asupra unei institutii de credit; o influenta care se resimte in pierderile directe inregistrate, cat si o influenta a caror efecte se resimt asupra clientilor, personalului, partenerilor de afacerii si chiar asupra autoritatii bancii.

Riscul de credit poate fi definit ca riscul care apare atunci cand un client bancar, parte la contract, nu isi va indeplini obligatiile in conformitate cu termenele si conditiile contractului, in felul acesta detinatorul activelor suferind pierderi.

Instituţiile financiare solicită, în procesul analizei dosarului de credit, toate informaţiile cu privire la istoricul de creditare al solicitantului, în vederea stabilirii profilului de risc al acestuia. Informaţiile de care au nevoie creditorii pentru a evalua bonitatea aplicanţilor se pot afla deja in posesia băncii, ca urmare a unei relaţii de lungă durată cu un anumit client, sau pot fi obţinute prin interogarea directă a aplicantului. Totodată, datele necesare pot fi solicitate de la creditorii care i-au acordat deja finanţare. Obţinerea informaţiilor în acest mod impune o relaţie de reciprocitate prin implementarea unui mecanism de comunicare a informaţiilor între creditori. Acest mecansim întalnit la toate sisteme bancare moderne europene poate fi creat voluntar - denumit Biroul de Credit - sau impus de o autoritate publică sub forma unor registre de credit publice administrate de băncile centrale, în baza unor principii general acceptate la nivel internaţional.

În România, principalele structuri specializate în colectarea, stocarea si centralizarea informaţiilor cu privire la persoanele care au beneficiat în trecut de credite sunt Centrala Riscurilor Bancare (CRB) si Biroul de Credit. De asemenea, în derularea activităţii bancare pot apărea anumite incidente în funcționarea conturilor, fie din cauza neatenţiei, fie a unor erori apărute în funcţionarea sistemului informatic. Creată tot în cadrul BNR, Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP) este o bază de date care gestionează informaţiile specifice incidentelor de plăţi aferente cambiilor, cecurilor si biletelor la ordin. Băncile pot consulta această bază de date înainte de a decide acordarea unui credit sau deschiderea unui cont curent pentru un nou client.

Centrala Incidentelor de Plăţi (CIP) este un centru de intermediere care gestionează informaţia specifică incidentelor de plăţi atât din punct de vedere bancar (tragerea în descoperit de cont) cât şi din punct de vedere social (pierdere/furt/distrugere).

Transmiterea informaţiei la CIP se face pe cale electronică, prin utilizarea Reţelei de Comunicaţii Interbancare ce leagă centrala BNR cu centralele tuturor băncilor.

Baza de date a CIP este organizată în două fişiere:

1. Fişierul naţional de incidente de plăţi (FNIP) care are trei componente:

• Fişierul naţional de cecuri (FNC),

• Fişierul naţional de cambii (FNCb),

• Fişierul naţional de bilete la ordin (FNBO) şi

2. Fişierul naţional al persoanelor cu risc (FNPR) care este alimentat automat din FNIP.

Incidentul de plată este neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor participanţilor, înainte sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligaţii rezultate prin efectul legii şi/sau al contractului care le reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la cunoştiinţa CIP de către persoanele declarante, pentru apărarea interesului public.

Incidentul de plată major este incidentul de plată determinat de înregistrarea uneia dintre urmatoarele situaţii:

- în cazul cecului: cec refuzat la plată pentru că a fost emis fără autorizarea trasului; cec refuzat la plată din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare; cec refuzat la plată din lipsă parţială de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare; cec refuzat la plată pentru că a fost emis cu dată falsă; cec refuzat la plată pentru că a fost emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară;

- în cazul biletului la ordin şi al cambiei: cu scadenţă la vedere refuzat(ă) la plată din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată în termen; cu scadenţă la vedere refuzat(ă) la plată din lipsă parţială de disponibil, în cazul prezentării la plată în termen; cu scadenţă la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o dată fixă refuzat(ă) la plată din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată la termen; cu scadenţă la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o dată fixă refuzat(ă) la plată din lipsă parţială de disponibil, în cazul prezentării la plată la termen.

Interdicţia bancară este regimul impus de către bancă unui titular de cont de interzicere a emiterii de cecuri pe o perioadă de 1 an începând cu data înregistrării la CIP a unui incident de plată major şi asigură prevenirea producerii unor noi incidente de plăţi şi sancţionarea titularilor de cont care le generează în sistemul bancar.