Salariul și motivația muncii

Codul muncii defineste salariul în art. 154 ca fiind contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca. Pentru munca prestata în baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani. Termenul de "salariu" provine din latinescul "salarium",el a fost utilizat pentru a denumi pretul platit cetatenilor liberi care îndeplineau diferite activitati în folosul altor persoane.

În afara de salariu se mai utilizeaza termenii retributie si remuneratie, de asemenea de origine latina, precum si cel de indemnizatie, echivalent al remunerarii demnitarilor alesi ori numiti. Dreptul la salariu, corolar dreptului la munca, constituie o prerogativa fundamentala a individului, afirmata de „Declaratia Universala a Drepturilor Omului”, care prevede ca „oricine munceste are dreptul la salariul echitabil si suficient care sa-i asigure lui si familiei lui, o existenta conforma cu demnitatea umana”.

Cea mai cuprinzatoare definire a salariului este precizarea ca el reprezinta pretul la care se face tranzactia pentru exercitarea factorului de productie munca, in conditiile economiei de piata. Este o categorie specifica acestui sistem economic, fiind considerat ca venit ce revine factorului munca datorita participarii nemijlocite, alaturi de factorul de productie capital, la activitatea economica.

Diferitele scoli si curente economice au definit in mai multe feluri aceasta categorie economica. Astfel, putem intalni precizarea ca salariul este plata ce se face de catre cel ce are nevoie sa inchirieze munca celui care, la randul sau, are nevoie de un venit. Scoala economica marxista considera ca salariul este pretul cu care se cumpara forta de munca a muncitorului respectiv aptitudinile sale fizice si intelectuale manifestate printr-un proces de munca. Forta de munca este considerata a fi o marfa, care se vinde si se cumpara pe baza unui pret, care nu este altceva decat salariul primit de muncitor. Salariul mai este apreciat a fi suma platita celui care isi inchiriaza serviciile de munca, suma care se formeaza pe baza acelorasi principii care stau la temelia formarii pretului la bunuri si servicii, in conditiile unei economii de piata.

Indiferent din ce punct de vedere este abordata definirea salariului, concluzia care se impune este una singura, si anume ca este o notiune specifica economiei de piata, care se manifesta in functie de specificul pietei muncii.

Cum se formeaza salariul

Daca ne imaginam o piata a muncii apropiata de ceea ce se intelege “prin piata cu concurenta pura si perfecta”, atunci se poate spune ca salariul este rezultanta evolutiei cererii si a ofertei de munca. Daca aceasta evolutie o reprezentam prin cele doua curbe, a cererii si a ofertei, punctul lor de intretaiere va reprezenta echilibrul pietei muncii, ceea ce va determina si un salariu de echilibru. Acest lucru este valabil pentru piata muncii in ansamblul ei.

Din analiza pietei muncii rezulta insa ca aceasta piata este o piata cu “concurenta imperfecta”, ceea ce duce la concluzia ca salariul numai in principiu se formeaza pe baza echilibrului dintre cererea si oferta de munca. Dimensiunea lui este o rezultanta a negocierilor dintre sindicate, patronat si guvern. Aceste negocieri se duc la nivelul general al pietei muncii unde se stabilesc conditiile globale dupa care va functiona piata muncii, inclusiv marimea medie sau minima a salariului pe tara. Continuarea negocierilor la nivelul ramurilor (segmentelor de piata a muncii) si al formelor duce la stabilirea corecta a sumei de bani pe care un salariat o va primi pentru volumul de munca prestat.

Stabilirea salariului minim pe economie este sinonima cu stabilirea pretului minim.

Importanta si rolul complex al salariului intr-o societate bazata pe economia de piata pot fi sesizat numai daca se are in vedere ca salariul, pe de o parte, este o forma de venit, iar, pe de alta parte, un element de cost al productiei.

Ca venit, salariul are o importanta foarte mare pentru marea majoritate a populatiei unei tari si reprezinta o suma cu o pondere insemnata in produsul si venitul national, ceea ce ii confera o semnificatie deosebita in stabilirea echilibrului economic general, in determinarea corelatiilor dintre venit si consum, economii si investitii, cererea agregata si oferta agregata.

Nu este lipsit de interes si faptul ca salariul este in primul rand o forma de venit personal si deci nemijlocit legat de nevoile, dorintele, aspiratiile fiecarui salariat. Din acest punct de vedere, in managementul firmelor, el este folosit ca mijloc de stimulare a salariatilor in directia perfectionarii si afirmarii , un mijloc de incitare la munca a populatiei apte si disponibile pentru aceasta.