Sistemul decizional într-o întreprindere de producție

1. Întreprinderea- centru decizional

În întreprinderile tradiționale deciziile sunt luate la diferite nivele ierarhice și sunt aplicabile, dacă au loc, la eșaloane inferioare. Problema de a știi cine ia o decizie nu se pune decât rar deoarece domeniul de competență al fiecăruia este specificat în definirea funcțiilor. Fiecare ia singur deciziile pe care i le incumbă funcția, după cum evenimentele survin în viața și serviciul său, sau în funcție de deciziile luate la eșaloanele superioare. Cum totul este decodificat și cum persoanele ocupând posturi cheie sunt cunoscute, reacțiile întreprinderii față de o situație nouă sunt previzibile chiar dacă se asistă la repetarea erorilor deja comise în alte circumstanțe. O organizație de acest tip este din ce în ce mai puțin orientată spre o evoluție dinamică, în contextul actual, cel puțin din următoarele cauze:

- concurența aprigă care bântuie între întreprinderi ca reacții din ce în ce mai rapide și o adaptare din ce în ce mai ușoară la solicitările pieței ca și variațiilor mediului;

- evoluția diferită a mentalităților și greșeala de a acorda responsabilitățile la care el aspiră, riscă a percepe, a confunda starea lui de spirit cu întreprinderea în general, cu starea ei în special.

Acestea conduc la descreșteri seminificative în domeniul productivității, calității, a competitivității în general. Se vădește deci necesitatea de a pune pe picioare un nou mod de organizare, sprijinindu-se pe ansamblul resurselor umane ale întreprinderii, nu numai cu scopul de a modifica structurile și funcționarea întreprinderii, dar, totodată, de a rediscuta obiectivele și a-i remodela “țesutul”. Este nevoie pur și simplu de a reda întreprinderii mai multă inteligență sau, dacă ținem cont de dicționarul lui Larousse, a înțelege, a se adapta la o situație, a alege în funcție de circumstanță, a rezolva probleme de toate genurile, toate acestea seminificând a lua decizii motivate și a le aplica. Această definiție oricât de precisă ar fi ea, nu ne face să întrevedem cum, în sânul unei organizații reale, diferiții membri vor putea exersa inteligența lor de manieră concordantă. De aceea este necesar a se intra în detaliul luării deciziei.

1.1. Crearea deciziei

Parte integrantă din viața curentă a individului, ca și a oricărei organizații, decizia este un act natural al oamenilor, dar mai cu seamă, a conducătorilor. Simplul fapt de a angaja un nou colaborator constituie o decizie, de altfel, chiar foarte importantă. Plecăm deci de la principiul că există constant decizii de luat în orice organizație cu toate repercursiunile pe care acestea le au la toate întreprinderile.

1.1.1. Ce este decizia?

Decizia , în general, reprezintă concluzia procesului prin care realizăm o alegere, o opțiune între două sau mai multe cursuri de acțiune alternative disponibile cu scopul atingerii unui obiectiv sau a mai multora.

Le Petit Larousse definește decizia ca :” acțiunea de a decide după un examen(examinare)”, iar a decide este “a determina ceea ce trebuie a face”. Rezultă din aceste definiții că a decide constă în a determina un program de acțiuni după ce ai reflectat. De ce o reflexie prealabilă? Pentru că noile acțiuni nu pot fi lăsate hazardului dacă dorim ca ele să fie eficiente în raport cu scopurile pe care ni le-am fixat. De aici necesitatea unui program pe o perioadă scurtă sau pe mai mulți ani. Un program este susceptibil de modificat în orice moment datorită schimbărilor de circumstanță. Se poate rezuma că există decizie de fiecare dată când trebuie să se modifice un program prestabilit sau să se elaboreze un plan de acțiune ce comportă sau nu diferite alternative.

În caliatatea pe care o are fiecare responsabil al unei activități, acesta este condus și chiar tentat să acționeze în virtutea inerției, convins că activitatea se derulează în cele mai bune condiții posibile, față de criteriile raportate la finalitatea acestei activități. O activitate poate să se deruleze de manieră repetitivă, dar ele pot de asemenea să se ciocnească de dificultăți imprevizibile. Este posibil să se dorească modificarea unor criterii de evaluare și aceasta atrage după sine schimbări în conduita afacerilor, un nou echilibru trebuind să fie găsit între rezultatul activității și noile criterii utilizate. Pe de altă parte, procedurile prestabilite neîngrădind deloc locul inițiativei sau a inovației.

Concluzionând, oportunitatea luării deciziei există de fiecare dată când echilibrul între rezultatele acțiunilor noastre și criteriile pe care le utilizăm, este rupt. Este vorba, de fapt, de un mecanism de reglare.

Scopul deciziei, așa cum este precizat mai sus, este de a modifica rezultatele acțiunilor noastre pentru a le reda conform criteriilor de evaluare pe care le-am fixat sau sunt susceptibile de a le adopta. Astfel, decizia va antrena o modificare a activității noastre.