Șomajul în România

Şomajul definiţie: Dezechilibru care reprezintă un excedent al ofertei faţa de cererea de munca cu niveluri şi sensuri de evolutie diferite pe ţări şi perioade, avand, iniţial, caracter temporar, iar în ultimele decenii, unul permanent, dar care nu exclude total şi definitiv existenta de ocupare deplină a forţei de muncă.

Şomajul-realitate economică şi socială

Prin amploarea îngrijoratoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile ce îşi schimbă ritmurile şi sensurile, şomajul a devenit o problemă macrosocială ce face obiectul unei aprige dispute teoretice, metodologice si politico-ideologige.

În literatura de specialitate se întalnesc mai multe modalitaţi de analiză a şomajului. În plus, statisticile oficiale nationale şi internationale folosesc metode diferite de evidentă şi de măsurare a şomajului, ceea ce creează o imagine generatoare de confuzii şi în planul conceptual.

În unele tratare universitare, şomajul este analizat ca sumă agregata a tuturor acelor persoane care au statut (oficial) de somer. Definiţia cea mai folosita pe care o dau economiştii şomerului este următoarea: acea persoană care caută un loc de muncă remunerat, şi care nu are un asemenea loc în mod curent.

Biroul Internaţional al Muncii (B.I.T) consideră că şomerul poate fi definit ca acea persoană care: este lipsita de muncă, este aptă de muncă, caută loc de munca remunerat, este disponibilă să înceapa lucrul imediat (în 15 zile).

Cel mai adesea, fenomenul contemporan şomaj este abordat şi analizat ca un dezechilibru al pieţei muncii la nivelul ei naţional: ca loc de întalnire şi de confruntare între cererea globală şi oferta globală de muncă.

Din punct de vedere al ocupării, pot rezulta trei moduri de combinare a factorului respectiv:

a) oferta şi cererea de munca sunt egale, caz în care ocuparea de

echilibru este egala cu cea deplină;

b) oferta de munăa este mai mică decât cererea, situaţie în care

dezechilibru îmbraca forma deficitului de muncă, ocuparea deplină necesitând fie resurse de muncă suplimentare, fie o crestere mai puternică a productivitaţii muncii;

c) oferta de muncă depăşeşte cererea, o parte a forţei de muncă

rămânând fără loc de muncă.

Ca urmare,echilibrul pieţei muncii poate fi abordat din mai multe puncte de vedere:

a)ca echilibru funcţional;

b)ca echilibru structural;

c)ca echilibru intern între nevoile de muncă şi resursele de muncă.

Cauzele somajului

Printre cauzele şomajului, pe primul loc se situează slaba crestere economică. De asemenea, se citează frecvent reconversiunile economice, intrarea noilor solicitanţi pe piata muncii, ezitarea întreprinderilor de a angaja.

Evoluţia economică impune importante reconversiuni de activitate şi o mobilitate mai mare a lucrătorilor. Tehnicile de producţie trebuie adaptate la noul preţ al energiei, trebuie să se facă fată concurenţei tărilor care plătesc salarii scazute şi să realizeze adaptarea la noile tehnici.

Femeile, îndeosebi cele tinere, sunt mult mai afectate de şomaj decat bărbaţii. S-a corelat şomajul în randul femeilor cu intrarea mai numeroasă a acestora pe piata munci şi s-a încercat explicarea unui fenomen prin intermediul celuilalt.

In general, dacă există şomaj este pentru că intreprinderile nu mai vor să angajeze. Personalul costă scump datorită salariilor şi sarcinilor aferente. Cauza profundă a şomajului nu este lipsa de lucru, ci blocarea initiativei.

Ca un flux macrosocial global, şomajul este generat de cauze ce ţin de situaţia economică a utilizatorilor, pe de o parte, şi de statutul social al ofertanţilor de munca, pe de altă parte.

În primul rand, ca urmare a unei evoluţii nefavorabile a activitatilor social-economice sau ca urmare a procesului de substituire a muncii prin capital, se produce pierderea locului de muncă de către o parte a populţiei ocupate.

In al doilea rând, solicitarile suplimentare de muncă ale noilor generaţii ce au ajuns la vârsta legală de muncă nu pot fi onorate de utilizatorii de muncă. Tânăra generaţie intâmpină greutaţi în găsirea locurilor de muncă din mai multe motive obiective sau subiective.

În al treilea rând, şomajul apare, se suplimentează şi ca urmare a solicitarilor locurilor de muncă din partea unor persoane încadrateîin varsta a doua, care se decide să-şi ofere munca lor pe piată.

Pentru aprofundarea cauzelor şomajului trebuie luate în consideraţie, în unitatea lor, asemenea procese demo-economice, economice, tehnico-ştiiţtifice, cum sunt: evolutia populatiei active; dinamica producţiei nationale; rata de crestere economică şi modificarea sensului ei; conjunctura internă şi internatională etc.

După unii autori, toate acestea îşi pun pecetea asupra muncii, respectiv asupra pieţei muncii.Piata muncii reflectă asemenea aspecte, direct sau indirect, pe termen scurt sau lung.

O altă cauză a şomajului o reprezintă puternica migraţie a forţei de muncă. Extinderea zonei euro fără o strategie bine corelată în adoptarea monedei unice în ţările candidate poate genera un fenomen de creştere puternică a migraţiei forţei de muncă, avertizează experţii economici. Creşterea sau scaderea fenomenului emigraţionist, apreciază specialiştii, va avea loc în corelaţie cu influxurile de capital, care ar putea reduce şomajul prin crearea de noi locuri de muncă sau ar putea duce la o creştere a salariilor printr-o creştere a productivităţii.

Şocurile trecerii la euro sunt asimetrice şi în ceea ce priveste cererea şi oferta pe piaţa muncii şi a producţiei. Pentru România, corelaţia între cerere şi ofertă în zona euro ar putea fi de 0,03% la cererea de locuri de muncă, raportat la un nivel de 0,02% oportuniăţi existente pe piata muncii. Experţii spun că o creştere a salariilor nu va fi neapărat un element semnificativ în reducerea migraţiei forţei de muncă.

Costurile generale pe care va trebui să le suporte populaţia din ţările nou admise fiind mult mai mari decat avantajele unei cresteri salariale cu efecte de multe ori de scurtă durată.

Specialiştii au avertizat, pe de o parte, asupra faptului că migraţia forţei de muncă va fi mult mai uşoară decât migraţia capitalurilor, iar intrarea în zona euro va însemna şi o creştere puternică a riscurilor economice.