Tipuri de activități ale corporațiilor transnaționale

1.Principalele tipuri de activităţi ale CTN

2.Motivaţia corporaţiilor transnaţionale

3. Economia politică a investiţiilor spre exterior

1. Principalele tipuri de activităţi ale CTN

La fel ca societăţile naţionale, şi CTN sunt motivate în primul rând de ceea ce ele percep a fi în interesul pretendenţilor lor nereziduali (angajaţii, managerii şi acţionarii), şi nu neapărat în interesul comunităţii mai largi din care aceştia fac parte. Scopul lor va fi maximizarea profitului (in relaţie cu capitalul investit) sau maximizarea avuţiei firmei (dacă privim firma că o colecţie de active).

Motivaţiile CTN pot merge de la maximizarea vânzărilor companiei sau creşterea cotei ei de piaţă până la scoaterea din afaceri a concurenţilor, întreprinderea de investiţii riscante care altfel nu s-ar putea face şi depăşirea bunăstării altor pretendenţi nereziduali.

În prezent, multe din CTN urmăresc obiective pluraliste, şi multe se angajează în investiţii ce combină caracteristicile tipurilor de activitate pe care le putem identifica. Totuşi, o analiză succintă a motivelor pentru întreprinderea acestor activităţi, în funcţie de tipurile respective, va ajuta la a înţelege de ce credem că nu poate exista o teorie atotcuprinzătoare a factorilor determinanţi ai activităţii CTN.

În mare, putem identifica patru tipuri de activităţi ale CTN. Acestea sunt:

1. căutarea de resurse

2. căutarea de pieţe

3. căutarea de eficienţă

4. căutarea de active strategice sau de abilităţi.

Fiecare tip de activitate poate fi agresiv, în sensul că societatea investitoare caută să acţioneze pro-activ pentru a-şi atinge şi depăşi obiectivele strategice, sau poate fi defensiv, în sensul că ea îşi modifică acţiunile întreprinse de rivali sau de guvernele străine care îi ameninţă poziţia ei pe piaţă.

1.1. Căutarea de resurse

CTN care au ca activitate principală căutarea de resurse investesc în străinătate pentru a obţine resurse (particulare şi specifice) la costuri mai scăzute decât le-ar putea obţine în ţara lor de origine (dacă, desigur, ele sunt obtenabile). Motivaţia pentru investire e de a face întreprinderea investitoare mai profitabilă şi competitivă în cadrul pieţelor pe care le aprovizionează (sau intenţionează să le aprovizioneze). Majoritatea sau uneori totalitatea producţiei filialelor căutătorilor de resurse este exportată.

Exista trei principale categorii de căutători de resurse:

a) prima categorie este prezentată de cei ce caută resurse fizice.

Ea include producătorii primari şi întreprinderile manufacturiere, atât din ţări dezvoltate, cât şi din ţări în curs de dezvoltare, care sunt determinate să se angajeze în investiţii străine directe din motive ca minimizarea costurilor şi siguranţa surselor de ofertă.

Resursele căutate includ minerale, materii prime şi produse agricole, în special acelea a căror producere necesită anumite tipuri de abilităţi (pe care CTN le posedă) şi anumite pieţe (pe care CTN sunt bine pregătite să oferteze). Acestea includ minerale ca: petrol, zinc, cupru, cositor, bauxita şi produse agricole ca: tutun, zahăr, banane, ananas, ulei de palmier, cafea, ceai etc.

Unele corporaţii din domeniul serviciilor îşi concentrează investiţiile în străinătate în exploatarea resurselor legate de localizare. Exemple ar putea fi în domeniul: turismului, închirierilor de maşini, forărilor de puţuri petroliere, serviciilor de construcţii, medical, educaţiei.

O trăsătură a acestui prim tip de activitate a CTN este că, de regulă, ea implică o cheltuială semnificativă de capital. Odată ce investiţia a fost făcută, ea este relativ limitată la localizarea respectivă.

b) corporaţiile ce caută forţă de muncă necalificată sau semi-calificată, ieftină şi bine motivată.

Acest tip de investiţii este întreprins de regulă de CTN manufacturiere şi de servicii, din ţări unde costurile reale ale forţei de muncă sunt mari; care înfiinţează filiale în ţări unde costurile reale ale forţei de muncă sunt mai scăzute, pentru a realiza pentru export produse intermediare sau finite intensive în forţa de muncă.

Majoritatea activităţilor de acest tip se desfăşoară în cele mai avansate ţări în curs de industrializare: Mexic, Taiwan, Malaezia, Spania, Portugalia, Maroc, Polonia, România.

Frecvent, pentru a atrage astfel de investitori, ţările gazdă au înfiinţat zone libere de comerţ sau pentru prelucrare pentru export. Ţările de origine au acordat uneori concesii tarifare propriilor CTN pentru produsele importate de la filialele lor din străinătate.