Analiza Tehnicii și Metodica Învățării Pasei de Sus cu Două Mâini la Juniori în Volei

ACTUALITATEA TEMEI. Nivelul de dezvoltare a sportului în prezent are un succes mare. Astfel, în legătură cu aceasta o mare importanţă o are tehnica şi practica în pregătirea echipelor de performanţă. Dacă e să analizăm eficacitatea lucrului jucătorului pe teren în timpul jocului de volei rezultă că: un antrenor – profesor trebuie să pregătească un jucător cu calităţi multilaterale şi gândirea absolută în volei. Specificul jocului are ca scop pregătirea jucătorului ridicător, care îndeplineşte rolul de dispecerat în joacă.

În şcolile ce dispun de săli sportive şi cele care nu dispun de ele se prevăd schimbări în metodica predării voleiului. Profesorii pot folosi diferite metode, mijloace pentru realizarea obiectivelor de predare-învăţare a voleiului.

ÎNSEMNĂTATEA PRACTICĂ. Rezultatul cercetărilor efectuate până în prezent pot fi folosite cu succes în cadrul cursurilor specializate cu studenţii I.N.E.F.S., al altor instituţii cu profil, de către elevii din şcoli la obiectul de profil. Astfel, în şcoală se atrage atenţia tot mai mult asupra jocurilor sportive, a elementelor de volei, în special, jocului de volei. Este unul de bază care se foloseşte, astfel considerăm că anume acestui joc este nevoie de atras o atenţie mai sporită. În primul rând, a elementelor tehnice datorită faptului că în curriculumul şcolar învăţarea elementelor de joc i se atrage o atenţie redusă, ne-am străduit să rezolvăm problema dată în lucrarea noastră.

IPOTEZA CERCETĂRII. S-a presupus, că folosirea complexului cu destinaţie specială de antrenament sportiv va contribui la sporirea eficacităţii pregătirii tinerilor.

OBIECTUL CERCETĂRII. Obiectul cercetării îl constituie petrecerea experimentului pedagogic cu elevii de vârsta 10-12 ani.

SUBIECTUL CERCETĂRII. Subiectul cercetării îl formează cercetarea în urma testelor petrecute pentru aprecierea însuşirii pasei de sus în volei, analizând foarte multe materiale bibliografice şi, în primul rând, am apelat la

propria experienţă. Am constatat, că pentru învăţarea pasei de sus, particularităţile eficacităţii acestui element e nevoie de mai multă căi şi metode organizabile. Mijloacele specifice acestui element trebuie folosite pentru fiecare vârstă în parte.

În practica circulară sunt mai mulţi termeni pentru fiecare lovitură şi chiar unii care le înglobează pe toate trei, ca de exemplu: bombă, pas, atac, pasă, ridicare, primire, preluare, lovirea mingii etc. Această multitudine de termeni nu este indicată.

În procesul de pregătire, executarea paselor a fost şi este folentă în exclusivitate pentru pregătirea ridicării şi a preluării din serviciu, din atac. Ori, preluarea nu poate fi decât în mică măsură perfecţionată prin mijloace nespecifice.

O altă urmare a fost aceea că a influenţat pe specialişti pe o perioadă de timp să se declare împotriva preluărilor de jos cu două mâini şi o mână, deoarece acestea nu se încadrau în executarea pasei (transmiterea nu era precisă).

Tot pe linia celor discutate trebuie să mai arătăm că existenţa denumirii de pasă pentru prima şi a doua lovitură creează greutăţi în schimbul de experienţă între antrenori şi în munca de îndrumare şi control: unii spun ridicare, alţii pasă, unii vorbesc de primirea din serviciu, alţii o confundă cu pasa.

După o succintă evaluare a evoluţiei tehnico – tactice a jocului de volei în ţară, putem aprecia acţiunile erau destul de simple. Astfel, serviciul executat mai mult de jos din faţă, decât cel lateral, având ca scop principal punerea mingii în joc, preluarea mingii şi ridicarea acesteia pentru atac se execută mai mult cu două mâini de sus şi, în principal, cu faţa spre coechipier. Lovitura de atac se realizează, în principal, prin procedeul drept, bătaia săriturii fiind dominată de cea pe un picior şi mai puţin bătaia pe ambele picioare. Jocul practicat mai mult în aer liber a favorizat dezvoltarea calităţilor motrice, în special – forţa, care contribuie suportul tuturor calităţilor fizice combinate şi, în consecinţă, mărirea

detentei şi a lovirii mingii în atac. Datorită acestei situaţii, acţiunile tehnico – tactice au evoluat şi au apărut noi procedee tehnico – tactice: serviciul efectuat de sus „din faţă” sau din „lateral în faţă”; atacul în forţă (întors şi prin rotirea braţului); la blocaj individual executat în toate zonele se adaugă cel colectiv; în toate zonele plonjoane; la ridicarea mingii se adaugă şi pasa peste cap de pe loc şi din săritură; de asemenea, preluarea mingii cu două mâini de jos; pasarea cu o mână.

1. Clasificarea generală a paselor în jocul de volei

Tehnica voleiului a evoluat rapid, în special în ultimii ani. Astăzi ea se găseşte la un nivel foarte ridicat, apropiindu-se de perfecţiune, mai ales în aceea ce priveşte procedeele pasării, atacului, la atac, serviciului. La etapa actuală voleiul se găseşte la un moment de cotitură în ceea ce priveşte dezvoltarea lui în general şi, mai ales, în privinţa realizării unei spectaculozităţi crescute. Pentru a ajuta şi a orienta dezvoltarea lui se impune de la început clarificarea unor noţiuni din terminologie. Pe această linie este bine să se înceapă cu elementul cel mai important – pasa.