Fotbal

Introducere

Alegerea acestei teme mi-a fost inspirată şi de dorinţa de a activa în continuare ca antrenor în baza de masă a fotbalului de performanţă la nivelul copiilor şi juniorilor, avâns astfel datoria profesională să mă implic în cercetare, să experimentez ipotezele exprimate realist şi îndrăzneţ, aducându-mi astfel contribuţia la progresul fotbalului românesc pe plan internaţional. Un alt motiv pentru care am ales această temăde cercetare este faptul că această problemă este de actualitate la nivelul copiilor şi juniorilor şi nu a fost prezentată suficient în literatura de specialitate.

Motivaţia alegerii acestei teme mi-a fost inspirată şi de dorinţa de cunoaştere cât mai în profunzime a metodologiei de elaborare a unui model de învăţare şi perfecţionare a tehnicii la nivelul copiilor şi juniorilor, care să folosească în pregătire şi să aducă rezultate pozitive în instruirea tinerilor fotbalişti. Ca şi antrenor consider că tema mă va ajuta în mod deosebit în cadrul viitoarei mele activităţi de după absolvirea facultăţii, dorind în acelaşi timp să pun la dispoziţia celor interesaţi un material de specialitate.

Cuprins I

Fundamentarea tehnico-stintifică

1.1. Lovirea mingii cu capul

Lovirea mingii cu capul câştigă din ce în ce mai mulţi adepţi printre jucătorii de fotbal din lumea întreagă. Această execuţie a fost adoptată ca un mijloc important de dirijare şi transmitere precisă a mingii şi mai ales de tras la poartă, prin surprindere şi cu putere, în condiţiile de mare aglomerare a apărătorilor.

Tactica modernă, deşi face apel mai mult la jocul pe jos, nu se poate dispensa nici de pasele pe sus (la degajări, la centrări şi la transversale). Când intervenţia adversarului nu permite o rezolvare pe plan orizontal, dejucarea planurilor sale trebuie făcută şi pe vertical, folosindu-se de pasele la semiînălţime şi înălţime.

Deci, jocul cu capul este o necesitate imperioasă, el contriuind la înfrumuseţarea şi totodată la eficienţa execuţiilor, atât în iniţierea atacurilor cât şi în acţiunea de respingere a lor de către compartimentele defensive.

Cine desconsideră această modalitate de intervenţie nu poate fi decât un jucător incomplet, incapabil de a rezolva problemele cele mai acute ivite în joc pe toata suprafaţa terenului şi în special în zona de finalizare, unde se cere folosită toata gama de procedee tehnico-tactice.

Din nefericire, numeroşi fotbalişti de la noi, neacordând atenţia cuvenită acestor execuţii nu pot face apel la arma cea mai redutabilă – jocul cu capul – tocmai în momentele decisive ale unui joc. Campionatele mondiale, cât şi toate marile competiţii europene şi intercontinentale din ultimul timp, au pus în valoare eficienţa jocului cu capul, ridicat acum la rangul de mare artă de către echipe de prestigiu pe glob. S-au văzut goluri înscrise fulgerător prin mingi lovite puternic sau plasate abil cu capul. Nu sunt ignorate nici loviturile cu capul prin plonjon, care dovedesc nu numai o deosebită măiestrie, ci şi o mare eficienţă în zona de finalizare.

Elementul tehnic – „lovirea mingii cu capul” – are următoarele procedee tehnice:

Procedee tehnice de bază:

- lovirea mingii cu capul de pe sol;

- lovirea mingii cu capul din săritură;

- lovirea mingii cu capul din plonjon;

Tactica elementului

Lovirea mingii cu capul se utilizează în trei scopuri tactice: respingerea mingii, pasarea şi trasul la poartă. Desigur procedeele tehnice şi biomecanica de lovire sunt aceleaşi în cele trei situaţii tactice. Diferă poate „psihologia” jucătorului la momentul execuţiei. În conţinutul tactic al lovirii cu capul se mai cuprind o serie de manevre şi acţiuni strategice menite să asigure eficienţa execuţiei în disputa cu adversarul:

1.Plasamentul şi anticiparea momentului de atacare a mingii;

2.Orientarea şi informarea asupra traiectoriei;

3.Alegerea momentului de bătaie şi săritură;

4.Sprijinul şi împingerea adversarului;

5.Dozarea forţiei de lovire;

Psihologia elementului