Neuroprotezarea în Reeducarea Mersului Bolnavului Hemiplegic Adult

Cap. I Argumentarea teoretică

I.1.Actualitatea şi importanţa studiului

Statistica arată că accidentul vascular cerebral înregistrează 700.000 de noi cazuri pe an, în total înregistrându-se 3,5 milioane de pacienţi aflaţi sub tratament.Accidentul vascular cerebral(AVC) este a doua cauză de deces în lume şi principala cauză de deces din România.Costurile ridicate per pacient în primul an pot AVC este de aproximativ 25.000 Euro (71% cheltuieli de spitalizare )-statistică la nivelul Uniunii Europene.Mai grav este că doar 50% din persoanele care au suferit AVC supravieţuiesc, iar dintre aceştia 10-15% au o recuperare spontană favorabilă, 60-70% necesită tratament recuperatoriu iar 10-15% ncesită trataement continuu.

Tehnicile bazate pe Stimularea Electrică Funcţională (FES) sunt aplicabile pacienţilor cu deficit neuromotor datorat unor leziuni la nivelul sistemului nervos central:

• AVC

•Scleroza multiplă

•Leziuni medulare

•Paralizii cerebrale

Diversitatea dispozitevelor neuroprotetice şi a utilizărilor propuse de cercetătorii din întrega lume în ultima perioadă, arată interesul comunităţii ştiinţifice pentru potenţialele beneficii ale utilizării acestei tehnici.

Totuşi neuroprotezele ( proteze cu stimulare electrică ) care ar reda mobilitatea unor subiecţi paralizaţi rămân încă în stadiul de prototip, şi aşteaptă noi descoperii în domeniul miniaturizării electronice, metodelor de control artificial a musculaturii, neurologiei etc., pentru a deveni utilizabile zilnic şi cu beneficii importante pentru utilizator.

I.1.1.Istoric.Definiţie.Delimitare.

Încă din anul 46 E.N., ţiparii electrici au fost folosiţi pentru calmarea durerii asociate cefaleei, gutei, hemoroizilor etc., ulterior spre sfârşitul sec V folosindu-se şi la tratamentele împotriva migrenei, al melancoliei şi epilepsiei. După inventarea generatorului electrostatic în sec XVIII aplicaţiile medicale ale electricităţii au crescut ca număr şi complexitate.

Conceptul de stimulare electrică funcţională (FES – Functional Electrical Stimulation) a fost propus încă din anii 1960, de catre Liberson. Experimentul efectuat prin deplasarea unor electrozi pe suprafaţă în vecinătatea nervului sciatic popliteu extern(SPE), a evidenţiat activarea flexiei dorsale a piciorului unui subiect cu hemiplegie. Activarea stimulului electric în concordanţă cu mersul s-a realizat prin plasarea unui comutator sub călcâi (1996- clinica Salisbury, UK FES).

Mişcările voluntare şi actele motorii cele mai complexe sunt elaborate şi realizate prin intermediul sistemului nervos central la care ,din păcate, există limite reduse de regenerare biologică. De aceea eforturile, principale în recuperarea prin adaptare sau substituire (scaun cu rotile, proteze mecanice) au drept ţintă sistemul nervos central. Atunci cand rezultatele evoluţiei spontane şi recuperarea sunt sub aşteptări,stimularea electrică funcţională poate veni în sprijinul reabilitării cu rezultate mai bune ,inducând funcţii neuronale modulate extern.

Recuperarea a fost definită ca fiind procesul prin care o persoană afectată de o boală invalidantă este ajutată să atingă un maximum din potenţialul profesional, psihomotor, socoial sau educaţional. În cadrul medicinei recuperatoriin se utilizează o gamă diversă de proceduri şi dispozitive adaptate patologiei şi diverselor componenete ale organismului uman : hidroterapia, kinetoterapia, masajul, electroterapia , stimularea neuromusculară funcţională, injectarea locală a toxinei botulinice, ortezarea şi protezarea etc.

În general, stimularea electrică poate fi utilizată în scop terapeutic sau funcţional. Dintre beneficiile utilizării stimulării electrice în scop terapeutic şi funcţional se pot enumera:

•înbunătăţirea tonusului muscular şi împiedicarea atrofierii muşchiului paralizat;

•reducerea spasticităţii, îmbunătăţirea circulaţiei sangvine şi a sănătăţii pielii;

•încurajeză revenirea controlului voluntar a musculaturi paralizate;

•reducerea subluxaţiei la nivelul umărului ( în hemiplegie ) şi prevenirea durerilor asociate cu aceasta;

•stabilizarea articulaţiilor şoldului, genunchiului şi piciorului, utile în acţiuni de menţinere a ortostaţiunii, mişcari de transfer scaun-pat, scaun- toaletă etc. ( de exemplu la pacienţii cu AVC);

•prevenirea sau corecţia contrcturilor articulare;

•asistenţă în desprinderea piciorului de pe sol pentru efectuarea unui pas ( flexie dorsală deficitară);

Dispozitivele care furnizează stimulul electric poartă numele de Neuroproteze. Acestea au evoluat pe parcursul timpului, de la cele care furnizau stimulul electric pe un număr redus de canale de stimulare, stimulând astfel un număr redus de loje musculare, dar eficace în a corecta o dizabilitate neuromotorie ( ex: imposibilitatea producerii flexiei dorsale a piciorului), până la cele cu un număr mare de canale de stimulare, controlabile prin intermediul calculatorului sau cu tehnici de control implementate în microcontrolere.