Dezvoltarea rapidă a comunicaţiilor mobile se datorează atât dezvoltări tehnico-ştiinţifice cât şi marea cerinţă de a satisface nevoile la un nivel înalt din punct de vedere al calităţi cât şi utilizarea Internetului la telefonul mobil. 3 iunie 1898, Gugliemo Marconi fondatorul companiei Wireless Co., Ltd, transmite un mesaj RTF la cererea lui W. Thomson (Lord Kelvin) care a plătit pentru acest serviciu. Acesta este primul serviciu de radiotelegrafie. In acelaşi an, (o luna mai tîrziu) Marconi asigură transmiterea mesajelor prin radiotelegrafie intre nava Flying Huntress şi nava jurnalului Daily Express din Dublin. În acest an s-a semnat actul de nastere al comunicaţiilor mobile. Legaturile radio - telegrafice cu navele s-a dezvoltat rapid în mai multe ţări din Europa şi foarte curînd şi în America. Progresele ştiinţifice care au stimulat dezvoltarea comunicaţiilor radio mobile: descoperirea electronului, a receptorului coherent şi a amplificatoarelor cu tuburi electronice. Dezvoltarea este stimulată de cerinţe comerciale dar şi de obiective militare. În primele decenii ale acestui secol centrul a fost America. Primele comunicaţii mobile terestre au fost dezvoltate în benzi de frecvenţă situate la 2MHz ajungîndu-se în preajma celui de al doilea razboi mondial in banda de 40MHz. In anii '70 apare o "epuizare a posibilitaţilor comunicţiilor mobile" de a satisface solicitările. Pentru acoperirea unor suprafete extinse în care sunt situaţi utilizatorii se cer staţii centrale de putere tot mai mare. Numarul mare de utilizatori creează o criză de frecvenţe disponibile. Pe vehiculele mobile, terminalele ramîn grele, incomode şi scumpe ceea ce face din comunicaţiile mobile un produs de lux. Conceptul de telefonie celulară (figura de mai jos) propus şi introdus de Bell Labs a fost revoluţionar pentru dezvoltarea CM. Principiul reţelei celulare: fiecarei arii hexagonale marcată cu o literă i se alocă o frecvenţă purtatoare. Topologia reţelei face să nu apara arii vecine funcţionînd pe aceeaşi frecvenţă. La trecerea utilizatorului mobil dintr-o celulă în alta, el este preluat de staţia vecină. Ilustrarea conceptului de acoperire celulara. Datorită necesarului tot mai mare de trafic, a fost necesară o tehnologie superioară. In 1992 a fost astfel lansată comercial prima reţea GSM (Global System Mobile). După un interval de 3 ani, compania Qualcomm (USA) pune la punct o tehnologie noua şi lansează comercial prima reţea CDMA (Code Division Multiple Access). In 1999, International Telecommunications Union a desemnat CDMA ca fiind un standard industrial pentru următoarea generaţie de sisteme de transmisiune radio. La ora actuală mulţi dintre marii operatori de sisteme de transmisiune radio construiesc reţele CDMA sau le retehnologizează pe cele existente pentru creşterea capacităţii serviciilor de voce împreuna cu lărgirea posibilităţilor transmisiilor de mare viteza pentru date. Astăzi, peste 100 de milioane de consumatori din întreaga lume se bazează pe reţeaua CDMA pentru comunicaţii clare şi sigure a serviciilor de date. Tehnologia CDMA are mai multe avantaje faţă de reţelele GSM, şi anume: - O singură frecvenţă purtătoare - Sporirea securităţi convorbirii - Creşte calitatea la transmiterea voci şi datelor - Raza celulei este mai mare ca la GSM (până la 50 km) - Capacitatea sistemului creşte de 4, 5 ori mai mult de cât reţeaua GSM - Cea mai ridicată viteză de transfer - Lipsa întreruperilor la deplasarea abonatului dintr-o celulă în alta. Lipsa comunicaţiilor mobile este de neînchipuit pentru omul modern în secolul tehnicii, de aceea este important să analizăm şi să dezvoltăm metodele noi de proiectare ca să fie cât mai eficiente şi actuale.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
