Fibra Optica

Extras din proiect Cum descarc?

1.FIBRA OPTICA
In ultimul sfert de secol, utilizarea fibrelor optice drept mediu de transmisiune, in cadrul unor servicii de comunicatii, s-a dezvoltat pe o scara foarte larga.
Acestea a fost o consecinta a remarcabilelor descopperiri pe care sistemele de comunicatii cu fibre optice le au, in comparatie cu sistemele ce utilizeaza cabluri metalice, precum si intr-o serie de aspecte, in raport cu sistemele satelitare.
S-au inregistrat progrese foarte rapide in proiectarea si tehnologia fibrelor optice, ca si in realizarea de componente performante, atat la emisie, cat si la receptie. Dezvoltarea sistemelor optice multicanal, a amplificatoarelor optice, a sistemelor de comunicatii cu solitoni sunt numai cateva exemple, care vin sa intareasca aceste afirmatii si care contribuie la implementarea unor servicii integrate de banda larga.
Evident ca progresele mentionate au fost rodul unor ample cercetari materializate in lucrari stiintifice publicate, in reviste de specialitate, dedicate anume unor topici precum si in cadrul volumelor numeroaselor conferinte organizate in intreaga lume. Se poate vorbi de o adevarata explozie, numarul articolelor aparute anual fiind de ordinul miilor.
In acest context, incercarea de a sintetiza, inr-o carte principiile functionarii, proiectarii si realizarii sistemelor de telecomunicatii cu fibre optice, reprezinta o sarcina extrem de dificila.
Fig.1. Fibra optica
Din cele mai vechi timpuri, lumina a fost utilizata ca mijloc de comunicatie. Semnalele de fum si focurile aprinse pe inaltimi sunt cele mai cunoscute sisteme.[6]
De exemplu, Eschil( 525-456 i.Hr.) aminteste de celebra sa trilogie, Orestia, cum mesajul despre caderea Troiei a fost trimis din Asia Mica in Argos, pe o distanta de circa 400 km.
Astfel de sisteme optice de comunicatii aveau, in raport cu folosirea unor soli care se deplasau pe jos sau calare pentru remiterea mesajelor, atat avantajul vitezei mari de transmisie a informatiei cat si pe acela ca mesajul putea ajunge simultan la mai multi receptoriU(de tipul sistemelor de radiodifuziune cu utilizatorii multiplii de astazi). Prezentau in schimb inconvenientul ca nu puteu vehicula decat o cantitate mica de informatii care insa, adesea, erau de o importanta vitala pentru comunicatiile umane carora li se adresau.
Un pas inainte in sporirea capacitatii de transmitere a informatiei l-a constituit telegraful optic al lui Claude Chappe, a aparut la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Era alcatuit dintr-un lant de semafoare care aveau montate in varful unor stalpi o serie de brate mobile articulate, ale caror pozitii puteau fii modificate de la sol cu ajutorul unui sistem de franghii si scripeti. Astfel se puteau transmite si texte, fiecarei litere corespunzandu-i o anumita pozitie a bratelor semaforului. Semafoarele erau situate pe amplasamente pe cat posibil mai inalte(dealuri, coline), pentru a putea fii vazute bine, in linie dreapta, de la distante cat mai mari. Distanta dintre doua statii consecutive era de circa 10-20 de km, ceeea ce permitea observarea directa cu ajutorul binoclului, a pozitiei bratelor semaforului din statia precedenta. Se putea realiza o viteza de transmitere a circa 3-4 caractere pe minut, ceea ce asigura transmiterea unu mesaj intre Lille si Paris, pe o distanta de circa 230 de km in aproximativ o jumatate de ora.
Ulterior s-a incercat transmiterea unor semnale electrice cu ajutorul luminii. Astfel, fotofonul lui Bell(1880) folosea un fascicul de lumina solara focalizat si modulat in amplitudine de o oglinda fixata pe membrana unui microfon. Spre deosebire insa de telegraful optic, nu a fost aplicat in practica. 
Cele mai importante inconveniente ale acestor sisteme erau viteza mica de transmitere a informatiei si faptul ca buna lor functionare era dependenta in mod hotarator de conditiile exterioare: zi sau noapte, timp frumos(cu buna vizibilitate) sau timp urat(cu nori, ceata sau ploaie) etc.
Absorbtia moleculara difuzia si variatia locala a indicelui de refractie al aerului sunt inconveniente care au impus sa se utilizeze ghidiuri de unda luminoase.
Primele exprimente de ghidare a luminii au fost facute de John Tyndall in Anglia, in 1854. El a aratat ca lumina transmisa printr-un jet de apa ramane in interiorul jetului chiar si atunci cand acesta isi modifica directia. Fenomenul se explica prin posibilitatea aparitiei fenomenului de reflexie totala la trecerea dintr-un mediu cu indice de refractie totala la tercerea dintr-un mediu de refractie mai mare cu indice de refractie mai mic. 
Prima propunere serioasa de orientare a luminii dateaza din 1910,cand Hondros si Petrus Debye publica un studiu teoretic despre orientarea undelor prin dielectrici in straturi multiple de materiale transparente.
Alte studii sunt publicate in anii 1920 si 1930, care nu atrag inca suficient atentia pentru ca aceasta era deja captivata de orientatrea microundelor care facea radarul posibil.


Fisiere in arhiva (1):

  • Fibra Optica.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Proiecte.ro.


Descarca aceast proiect cu doar 6 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!