Medii de stocare a datelor

Argument

Momentul iniţial al istoriei calculatoarelor este, de obicei legat de numele matematicianului englez Charles Babbage. El a propus în anul 1830 o Maşină Analitică care a anticipat în mod fascinant structura calculatoarelor actuale. Ideile sale au devansat cu peste 100 de ani posibilităţiile tehnologice ale vremii sale. Înaintea a mai fost încercări în acest domeniu ale lui Leibnitz şi Pascal (sec al XVII-lea) .

Următorul moment de referinţă este anul 1937, când Howard Aiken, de la Universitatea Harvard a propus Calculatorul cu secvenţă de Comandă Automată, bazat pe o combinaţie între ideile lui Babbage şi calculatoarele elertromecanice, produse de firma IBM. Construcţia acestuia a început în anul 1939 şi s-a terminat în anul 1944, fiind denumit Mark I . El a fost în principal primul calculator electromecanic, fiind alcătuit din comutatoare şi relee.

Înlocuirea releelor cu tuburi electronice a constituit un important pas înainte. Rezultatul a fost concretizat în calculatorul ENIAC ( Electronic Numerical Integrator And Computer ), primul calculator electronic digital. El conţine circa 18.000 de tuburi electronice şi executa 5.000 de adunări pe secundă, având o memorie de 20 de numere reprezentate în zecimal. Programarea sa se realiza prin poziţionarea a circa 6.000 de comutatoare, cu mai multe poziţii. O semnificaţie aparte o are faptul că în arhitectura calculatoarelor Mark I şi ENIAC, intrau mai multe elemente de calcul, ce lucrau în paralel la o problemă comună, fiind dirijate de o singură unitate de comandă . Această soluţie a fost aleasă datorită vitezei reduse a fiecărei unităţi de calcul, în parte. La versiunea următoare s-a renunţat la această structură paralelă de calcul, deoarece s-a considerat că viteza unei unităţi de calcul, realizată cu circuite electronice, este suficientă . Soluţia prelucrării paralele a fost reluată ulterior după anii 80’ pentru mărirea performanţelor unui sistem de calcul; astfel în 1996 Firma INTEL a realizat un supercalculator ce foloseşte peste 7000 de procesoare PENTIUM utilizând tehnica „de calcul masiv” (utilizat pentru simularea testelor nucleare, în cercetări genetice, spaţiale, meteorologice).

De remarcat că la realizarea primelor calculatoare, în calitate de consultant al echipei, a lucrat şi matematicianul John von Neumann, unul dintre matematicienii importanţi ai secolului XX. De altfel, la realizarea calculatorului EDVAC ( primul calculator cu circuite electronice ) el a stabilit 5 caracteristii principale ale calculatorului cu program memorat :

1. Trebuie să posede un mediu de intrare, prin intermediul căruia să se poată introduce un număr nelimitat de operanzi şi instrucţiuni .

2. Trebuie să posede o memorie, din care să se citească instrucţiunile şi operanzii şi în care să se poată memora rezultatele.

3. Trebuie să posede o secţiune de calcul, capabilă să efectueze operaţii aritmetice şi logice, asupra operanzilor din memorie.

4. Trebuie de asemenea să posede un mediu de ieşire, prin intermediul căruia un număr nelimitat de rezultate să poată fi obţinute de către utilizator.

5. Trebuie să aibă o unitate de comandă , capabilă să interpreteze instrucţiunile obţinute din memorie şi capabilă să selecteze diferite moduri de desfăşurare a activităţii calculatorului pe baza rezultatelor calculelor .

Date Date Rezultate Rezultate

şi instrucţiuni şi instrucţiuni

Stări

Comenzi Stări

Stări Instrucţiuni

Adrese

Comenzi Rezultate/Comparaţii

Comenzi

-Figura reprezintă Organizarea unui calculator numeric -

Deoarece nevoile umane constau în dorinţele, aşteptările, aspiraţiile oamenilor de a-şi însuşi

bunuri, toate acestea devenind nevoi efective (reale) în funcţie de gradul dezvoltării

economice la un moment dat, precum şi de nivelul de cultură şi civilizaţie a popoarelor şi

indivizilor.

Acestea este principalul factor care duce spre dorinta de evolutie, evolutia tehnologica. Primul efect este si cresterea cantitativa a informatiei.

Informatia, resursa strategica a societatii

Orice societate nu poate exista fara informatie si comunicarea ei. Cantitatea de informatie este în continua crestere si aceasta este caracteristica evolutiei societatii umane care se afla în faza societatii informationale. “Alimentarea” oamenilor cu informatia de care au nevoie are darul de a duce la generarea unor noi si noi fapte, adica tot informatie. Noua.

Lumea în care traim se afla într-o continua schimbare, asistam astazi la un proces de tranzitie de la societatea industriala la societatea informationala. Dar ce înseamna o societate informationala? În privinta acestui termen exista numeroase dispute, mai ales la noi în tara, datorita limbii din care a fost tradus (information society, société de l`information). Astfel, de exemplu, mai apar termenii de societate a informatiei, societate informatizata, economie informatizata, societate postindustriala .

Societatea informationala este societatea „în care majoritatea fortei de munca se compune din cei care opereaza cu informatii si pentru care informatia este elementul cel mai important” . Ea pune accent nu numai pe informatie, ci si pe aparitia a noi moduri de viata ca urmare a modificarii viziunii asupra lumii.

Termenul de societate informationala reflecta conceptia cu privire la modificarile sociale si organizationale care au loc ca urmare a evolutiei din domeniul tehnologiilor informationale si de comunicatii.

Odata cu trecerea la societatea informationala s-a facut trecerea de la teoria valorii bazate pe munca la teoria valorii bazata pe cunoastere. Alvin Toffler spunea în lucrarea sa Powershift. Puterea în miscare ca, daca în timpul societatii industriale capitalul era unul da natura materiala, cuprinzând masinile si materialele, în societatea post-industriala principala forma a capitalului este cunostinta. Ea este inepuizabila, se poate aplica de catre utilizatori diferiti în acelasi timp si, daca acestia o folosesc inteligent, poate genera si mai multe cunostinte.Informatia pentru a fi stocata este nevoie de memorie. Mai departe in acest proiect este prezentat tipuri de medii de stocare a informatiei.

1. Hard-disk-ul

Aproape orice calculator personal si server din ziua de azi contine unul sau mai multe dispozitive hard-disk. Fiecare supercalculator este conectat la chiar sute de hard-diskuri. Mai nou se gasesc chiar si Video Recordere sau camere video care folosesc hard-diskul ca mediu de stocare in locul benzii magnetice. Miliardele de hard-diskuri fac un singur lucru, insa foarte bine. Ele depoziteaza informatia digitala intr-o forma relativ permanenta, astfel calculatorul are capabilitatea de a detine in memorie informatia chiar si nealimentat la o sursa de curent.

1.1 Principiile hard-disk-ului

Hard-disk-urile au fost inventate in anii 1950. La inceput aveau ca marime pana la 20 inch in diametru si puteau inmagazina doar cativa megabytes. Initial au fost numite „fixed disks” sau „Winchesters” (un nume de cod folosit pentru un produs popular IBM). Mai tarziu au fost numite hard-disk-uri pentru a le deosebi de „floppy disk-uri”. Hard-disk-ul are o placa tare (platan) care sustine mediul magnetic, in opozitie cu un film flexibil din material plastic, folosit la benzile magnetice sau la floppy-disk-uri.

La cel ma simplu mod posibil, had-disk-ul nu este mult diferit de o banda magnetica. Atat hard-disk-ul cat si benzile magnetice folosesc aceleasi principii de inregistrare. Ele de asemenea au in comun beneficiul major al depozitarii magnetice – mediul magnetic poate fi cu usurinta sters si apoi rescris, in plus structura fluxului magnetic pastrandu-se intacta pentru mai multi ani.