Energia valurilor și a mareelor

Importanța surselor de energie

De la începutul dezvoltării tehnologice, economice, sursele de energie cele mai primitive au fost cele obținute din cărbune și petrol. Însă acestea sunt epuizabile și arderea acestora produce mari cantități de CO2. Efecte dezastruoase asupra mediului, suferite în urma acestora sunt mai mari decât orice activitate umană din istorie, acumularea de gaze nocive în atmosferă, au declanșat procese (poate ireversibile), precum subțierea stratului de ozon, încălzirea globală etc.

De aceea populația a fost în cautare de noi surse de energie; Se încearcă folosirea energiei solare captată cu ajutorul panourilor solare, însă conversia energiei razelor solare în caldură sau electricitate se face cu o pierdere de 80-90% și acestea nu pot fi captate decât în timpul zilei, astfel energia trebuie să fie stocată pentru a putea fi furnizată și pe timpul noptii.

O altă sursă este forța apelor. Prin construirea hidrocentralelor se obtin mari cantități de energie. Astfel, omul a împrumutat din energia solară, din cea a apei (hidraulică), a vîntului (eoliană), ajungînd să imagineze în acest scop, cele mai interesante și ingenioase dispozitive și instalații, cu care să poată capta aceste energii naturale, pe care să le poată apoi folosi în diferitele sale activități practice, vitale.

Scenariile prezente și viitoare, privind dezvoltarea societății trebuie prin urmare să aibă în vedere cele trei deziderate importantante, cu strânsă legătură între ele și intercondiționări reciproce: creștere economică - consum de energie (de resurse) - conservarea mediului.

Energia produsă de apă este cu siguranță, una dintre cele mai valoroase resurse regenerabile de energie și de asemenea ar putea fi considerată resursa de energie cea mai ignorată, până nu demult. Energia mareelor regenerabilă generată de ciclurile lunii; parcurile de energie bazate pe puterea valurilor au avantajul mișcării naturale repetitive a suprafaței apei, iar centralele hidroelectrice culeg energia cinetică produsă de gravitație de la schimbările ce au loc în diferite niveluri ale apei.

Dezvoltarea acestui sector emergent ne va ajuta să ne îndeplinim obiectivele în materie de energie regenerabilă și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și în același timp ar putea să impulsioneze creșterea economică prin intermediul inovării cu posibilitatea să creeze noi locuri de muncă, de înaltă calitate.

Uniunea Europeană sprijină deja dezvoltarea tehnologică prin programul său de cercetare. În comunicarea „Creșterea albastră” din septembrie 2012.

Valorificarea potențialului economic al mărilor și oceanelor în mod sustenabil reprezintă un element-cheie al politicii maritime a Uniunea Europeană. Sectorul energiei oceanice a fost evidențiat recent în “Strategia Comisiei privind creșterea albastră” ca fiind unul dintre cele cinci domenii în curs de dezvoltare din „economia albastră” care ar putea contribui la crearea de locuri de muncă în zonele de coastă. Alte inițiative ale Comisiei, privind tehnologiile și inovarea în domeniul energiei este ”Planul de acțiune pentru o strategie maritimă în zona Oceanului Atlantic”, unde s-a recunoscut importanța energiei oceanice și urmăresc să încurajeze colaborarea în materie de cercetare și dezvoltare cu cooperarea transfrontalieră pentru stimularea dezvoltării acestui domeniu.

Resursele de energie oceanică disponibile la scară mondială depășesc atât nevoile de energie actuale, cât și cele viitoare estimate. Conform Uniunii Europene, litoralul oceanului Atlantic deține cel mai mare potențial pentru dezvoltarea energiei oceanice, dar și bazinul Mării Mediterane și al Mării Baltice, precum și regiunile ultraperiferice au potențial în acest domeniu.

Exploatarea acestei resurse locale ar contribui la reducerea dependenței Uniunii Europene de combustibilii fosili pentru generarea de energie electrică și ar spori securitatea energetică. Acest lucru poate fi deosebit de important pentru națiunile și regiunile insulare, în cazul cărora energia oceanică ar putea contribui la independența lor energetică și ar putea înlocui energia electrică generată, cu costuri foarte ridicate, pe bază de motorină.

Industria europeană ocupă în prezent o poziție fruntașă pe piața mondială a energiei oceanice. Acest lucru este demonstrat de faptul că majoritatea dezvoltatorilor de tehnologie provin din Europa. Ne putem însă aștepta la o concurența sporită din partea Chinei, a Canadei și a altor țări industrializate. Carbon Trust din Marea Britanie estimează că piața energiei valurilor și a mareelor ar putea atinge la nivel mondial până la 535 de miliarde de euro între 2010 și 2050.

Energia valurilor și a mareelor

Valurile sunt mișcări ritmice ale particulelor de apă în jurul unui punct imaginar de echilibru. Sub aspect genetic, se cunosc:

- valuri eoliene,

- mareice,

- anomobarice,

- navale,

- staționare,

- gravitațional libere, forțate de vânt.

Energia valurilor și în special a mareelor, una din energiile regenerabile inepuizabile, este dovedită prin fapul că suprafața planetei în proportie de peste 70% este reprezentată de apă. Anglia este prima țară care începe exploatarea serioasă a acestei forme de energie, instaland prima fermă de turbine mareice din lume, construită de SeaGen și amplasată în Strangford Lough, Irlanda de nord.

Fig. 1 Turbina de la SeaGen

Ferma constituită din opt turbine mereice, care funcționează aproximativ 20 de ore pe zi, producând 1.2 megawați putere, suficient pentru a alimenta 1000 de gospodării. În plus, mișcarea de rotație a paletelor turbinelor fiind de doar 10-15 rotații pe minut, nu ar trebui să contribuie la uzura acestora sau să pună în pericol fauna subacvatică din zona.