Gestiunea Energiei Electrice

Cap I INTRODUCERE

Energia a devenit un factor strategic în politica globală, o componentă vitală şi un factor de cost pentru dezvoltarea economică şi progresul societăţii în ansamblu, generând o serie de preocupări majore la nivel mondial.

În situaţia limitării resurselor primare de energie, pentru a se atinge durabilitatea în acest domeniu este nevoie ca energia să se producă, să se furnizeze şi să se consume într-un mod mai eficient decat până acum. Dacă nu sunt realizate schimbări în privinţa producerii, transportului şi consumului energiei, omenirea s-ar putea confrunta cu o criză energetică majoră în următoarele decenii.

Dacă actualele legi şi politici energetice rămân neschimbate de-a lungul perioadei până în 2035, cererea mondială de energie va creşte cu aproape 50% comparativ cu anul 2007.

Ponderea cea mai mare în creşterea consumului de energie până în 2035 o vor avea ţările din afara Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (ţări non-OECD), de 84%, comparativ cu doar 14% pentru ţările OECD.

Se estimează o creştere continuă pentru producerea de energie electrică din energie nucleară şi din surse de energie regenerabilă, prin susţinerea acesteia din urmă cu stimulente guvernamentale şi datorită creşterii preţurilor pentru combustibilii solizi şi a introducerii costului emisiilor de CO2.

Creşterea securităţii alimentării cu energie la preţuri accesibile şi abordarea schimbărilor climatice sunt două dintre preocupările şi provocările majore ale societăţii actuale. Atât securitatea alimentării cu energie, cât şi schimbările climatice, au implicaţii în politicile externe şi de securitate.

Elementele de mai sus stau la baza reorientării politicii energetice a ţărilor care sunt net importatoare de energie, în sensul creşterii eforturilor pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice şi utilizării surselor regenerabile de energie. Totodată, s-a reevaluat oportunitatea închiderii unor centrale nucleare într-o serie de ţări care în trecut şi-au propus încetarea producerii de energie electrică în astfel de centrale.

1.2. Politica energetică a Uniunii Europene

Una din provocările majore pentru Uniunea Europeană se referă la modul în care se poate asigura securitatea energetică cu energie competitivă şi „curată”, ţinând cont de limitarea schimbărilor climatice, escaladarea cererii globale de energie şi de viitorul nesigur al accesului la resursele energetice.

Viziunea politicii energetice europene de astăzi corespunde conceptului de dezvoltare durabilă şi se referă la următoarele aspecte importante: accesul consumatorilor la sursele de energie la preţuri accesibile şi stabile, dezvoltarea durabilă a producţiei, transportului şi consumului de energie, siguranţa în aprovizionarea cu energie şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

UE elaborează o politică energetică ambiţioasă, care acoperă toate sursele de energie, de la combustibili fosili (ţiţei, gaz şi cărbune) până la energia nucleară şi cea regenerabilă (solară, eoliană, geotermală, hidroelectrică etc.), în încercarea de a declanşa o nouă revoluţie industrială, care să ducă la o economie cu consum redus de energie şi limitarea schimbărilor climatice asigurând că energia pe care o consumăm va fi mai curată, mai sigură, mai competitivă şi durabilă.

Politica Uniunii Europene în domeniul energiei pentru perioada până în 2020 se bazează pe trei obiective fundamentale, pentru care UE a propus pachete separate de reformă legislativă şi de reglementare:

• Durabilitate – subliniază preocuparea UE pentru schimbările climatice prin reducerea emisiilor sale de gaze cu efect de seră (GES) la un nivel care să limiteze efectul de încălzire globală la doar 2°C în plus faţă de temperaturile din era pre-industrială. În acest sens, în decembrie 2008, a fost aprobat Pachetul „Energie – Schimbări Climatice”;

• UE este tot mai conştientă de vulnerabilitatea sa prin dependenţa de importurile de energie primară şi de şocurile pe care aceasta le poate produce asupra securităţii. În consecinţă face paşi concreţi în adoptarea unei noi politici energetice comune;

• Competitivitate – vizează asigurarea implementării efective a pieţei interne de energie; în acest sens, în septembrie 2008 Parlamentul European şi Consiliul au adoptat cel de-al treilea pachet legislativ pentru piaţa internă de energie;

• Siguranţa în alimentarea cu energie – vizează reducerea vulnerabilităţii UE în privinţa importurilor de energie, a întreruperilor în alimentare, a posibilelor crize energetice şi a nesiguranţei privind alimentarea cu energie în viitor.