Mitul Zburătorului în Operele Scriitorilor Români

Introducere

Mitul este un element esenţial al civilizaţiei omeneşti, în care sunt codificate toate credinţele, principiile morale şi activităţile practice ale diferitor colectivităţi; în conştiinţa popoarelor primitive numai miturile care aveau ca subiect creaţia, originea, eroii şi evenimentele primordiale au valoarea unor „istorii adevărate”. Mitul explică geneza lumii sau fenomenele naturii, miturile motivează aspiraţiile şi idealurile umane; el e un produs al spiritului care se reînoieşte în permanenţă. Mitul conferă expresie la ceea ce raţiunea nu poate exprima; el ne pune în contact cu misterul naturii.

Prezenta lucrare este un studiu asupra relaţiei dintre mit şi literatură în planul „existenţei” spirituale, datorită căruia omenirea a ajuns la conştiinţa identităţii de sine, delimitîndu-se de natură, un studiu asupra mitului fundamental românesc – Zburătorul, care a servit ca sursă de inspiraţie pentru numeroase opere din literatura română, cum ar fi: „Zburătorul” de Ion Heliade Rădulescu, „Luceafărul” de Mihai Eminescu, creaţia lui Vasile Alecsandri, Liviu Damian ş.a.

Orientată pe linia unor mituri de semnificaţie autohtonă, a unor tradiţii de cultură românească, poezia noastră contemporană include în centrul atenţiei multiple implicaţii filosofice şi valenţe artistice, aspirînd pe bună dreptate spre o nuanţare a valorilor, a unor idei şi semnificaţii de un profund mesaj general – uman; ea se deschide dintr-un proces de esenţializare, de amplificare a viziunilor folclorice de accentuare a sensibilităţii scriitoriceşti trecută prin şcoala măiestriei populare.

Problemele abordate în prezenta lucrare au determinat şi structura ei, care include: - introducere;

- două capitole (cîte două şi, respectiv, trei paragrafe), Concluzie, indice de nume a autorilor lucrărilor critice şi artistice utilizate.

Primul capitol – „Mit şi literatura” se ocupă de descifrarea noţiunilor folosite – instrumentarul de lucru – cum sînt: mit; mitologie naţională; literatură şi relaţia dintre mit şi literatură; procedeul de mitizare a eroului literar şi cel de demitizare, de a reliefa importanţa mitului ca model exemplar ale tuturor riturilor şi tuturor activităţilor omeneşti semnificative.

Importanţa romantismului românesc, analiza operelor marilor scriitori, în care aflăm mitul Zburătorului, cum ar fi Mihai Eminescu, Ion Heliade Rădulescu sau Vasile Alecsandri constituie substanţa esenţială a capitolului II. Sesizăm în operele lor întoarcerea spre frumos, spre sublim, spre frumosul sentiment al dragostei şi frumuseţea naturii în care este creată făptura misterioasă a Zburătorului.

Obiectivele propuse se rezumă la:

- elucidarea noţiunilor de mit şi mitologie naţională;

- examinarea importanţei mitului la constituirea substanţei literaturii;

- urmărirea evoluţiei literaturii în impunerea noii mitologii şi noilor mituri ale lumii moderne;

- studierea rolului pe care îl joacă literatura în transmiterea sistemelor mitologice tradiţionale şi a trăsăturilor gîndirii mitice din antichitate.

- reliefarea importanţei legăturii poeziei contemporane cu fondul mitic autohton;

- analiza procedeului de mitizare a eroului literar în operele scriitorilor romantici,

- caracterizarea mitului Zburătorului în operele scriitorilor români;

- urmărirea evoluţiei chipului Zburătorului de la demonic (în creaţia folclorică) spre chipul angelic (în „Luceafărul” de Mihai Eminescu)

- interpretarea grafică a mitului Zburătorului în comparaţie cu alte personaje biblice (cu caracter sacru- Serafimii) şi personaje literare (Dionisie – cu caracter demonic),

- relevarea importanţei mitului Zburătorului în crearea unor adevărate opere de artă.

Principalele surse de documentare în realizarea obiectivelor propuse sunt lucrările propriu – zise ale autorilor români în care aflăm valorificarea acestui mit, legendele vechi greceşti şi unele creaţii folclorice autohtone. Drept repere ne-au servit reprezentanţii de frunte ai criticii moderne din străinătate (Hugo Friedrich, R. Barthes etc.) şi critici din România (G. Călinescu, Tudor Vianu, Matei Călinescu, Eugen Simion, Constantin Parfene, A. Muşina). Studiile despre literatura basarabeană, scrise de criticii Mihai Dolgan, Tatiana Butnaru, Mihai Cimpoi, Eliza Botezatu ş.a. au contribuit la crearea unei imagini mai exacte asupra obiectului cercetat.

Lucrarea reprezintă o primă tentativă de a analiza multiaspectual şi prin prisme inedite mitul Zburătorului reflectat atît în creaţia folclorică, cît şi în operele marilor scriitori din literatura română ce aparţin curentului romantist. Inspiraţia din miturile şi credinţele folclorice, deschiderea faţă de mister şi fabulos, confesiunea intens colorată efectiv, puternicul sentiment al naturii şi corespondenţa strînsă dintre afectivitate şi natură, peisajul conceput ca stare de spirit sînt elemente comune ale romantismului.

Inovaţia ştiinţifică a investigaţiei constă în faptul că studiul nostru e o primă încercare de a efectua o analiză în plan evolutiv a mitului Zburătorului de la chipul teluric spre cel angelic; de a reprezenta schematic însuşirile Zburătorului reflectate în literatura română şi folclor, demonstrînd astfel unicitatea, superioritatea şi farmecul acestei fiinţe supranaturale.

Importanţa practică a lucrării rezidă în rezultatele obţinute în urma cercetării mitului Zburătorului în plan evolutiv, care ar putea avea un domeniu aplicativ în studiile mitologice, folclorice şi de analiză a literaturii române.