Problematica baladei lui Alecsandri

CONSIDERAŢII GENERALE

Actualitatea temei. Opera de valorificare critică, de asimilare activă a tot ceea ce a produs mai bun literatura română din toate timpurile, a devenit azi una din axele culturii noastre. Şi pe drept cuvânt, deoarece spiritualitatea unui popor este cu adevărat puternică, în stare să ofere lumii contribuţia ei la tezaurul artistic universal, în măsura în care tradiţia ei artistică viabilă, adică aceea ajunsă la un stadiu de clasicitate, devine o permanenţă absolută.

Cel mai reprezentativ scriitor al unei frământate epoci din istoria poporului nostru, Vasile Alecsandri a ilustrat literatura noastra timp de aproape jumătate de veac. .Intorcându-se în ţară, în 1840 după o călătorie în Italia, a fost izbit de nedreptăţile crunte ale căror victime erau păturile largi ale poporului . De aici înainte până la sfârşitul vieţii a fost prezent la evenimentele culturale şi poetice hotărâtoare ale veacului.

Talent de resurse multiple, Alecsandri şi-a câştigat merite de seamă în dramaturgia româniască. Comediile “Iaşii în Carnaval”, “Coana Chiriţa în provincie”, “Sânziana şi Pepelea” şi altele , drama “Despot Vodă” sunt realizări de mare valoare. Ultimele piese ale lui Alecsandri “Fântâna Blandanuziei” şi “Ovidiu”, cu subiecte inspirate din antichitate se păstrează întradevăr în registrul “inalt”.

O dată cu Alecsandri dramaturgia românească a căpătat conştiinţa existenţei sale ca gen cu trăsături specifice şi autonome. O dată cu Alecsandri şi-a definit însăşi raţiunea existenţei sale : repertoriul naţional. Odată cu Alecsandri dramaturgia şi teatrul nostru şi-au statornicit menirea , şi-au jalonat căile ce aveau să le urmeze. Odată cu Alecsandri, deci, dramaturgia şi teatrul românesc au câştigat ,în ansamblul culturii româneşti moderne , pe atunci în epoca formaţiei şi constituirii ei un rol proeminent. La izvoarele teatrului românesc îl aflăm deci pe Alecsandri şi, oricare ar fi domeniul nostru de cercetare pe acest tărâm ,numele lui îl citim ca pe acele al marilor ctitori.

Faptul că piesele de teatru ale lui Vasile Alecsandri până în present rămân a fi de actualitate, se explică prin problematica abordată, care rămâne în mare parte actuală. Actualitatea temei propuse pentru studiere derivă din considerarea că valorile expuse în dramaturgia lui Vasile Alecsandri unui neam sunt perene şi perpetuează din generaţie în generaţie. Fenomenul necesită

o înţelegere adâncă şi o interpretare multiaspectuală a ceea ce este etern ca valoare artistică în structura operei literare.

Influenţa cronicilor asupra literaturii române moderne este indiscutabilă: ele au

Pornind de la actualitatea problemei şi de la nivelul ei de cercetare, am întreprins o tentativă de studiere a problematicii abordate în dramaturgia lui Vasile Alecsandri.

Scopul principal al cercetării vizează studierea problematicii dramaturgiei marelui paşoptist sub diferite aspecte.

Din această perspectivă sunt înaintate următoarele obiective concrete :

- analiza principalelor probleme abordate în dramaturgia lui Vasile Alecsandri;

- explorarea dimensiunilor tematice al problematicii dramaturgiei alexandriene;

- investigarea modalităţilor de abordare a diferitor probleme în dramaturgia lui Alecsandri;

- relevarea locului şi valorii operei lui Vasile Alecsandri prin prisma problemelor abordate.

Principiile şi metodele de cercetare se bazează pe utilizarea creatoare a perspectivelor propuse de studiul sistemic, structural, semiotic şi textualist. În funcţie de necesităţi, s-a recurs la variate metode şi modalităţi de investigare: istorico-funcţională, comparatistă, filologică, socio-filozofică, tipologică, fenomenologică, naratologică.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării se constituie din studii mai vechi şi mai noi care sunt recunoscute şi apreciate. Ele aparţin cercetătorilor V. Coroban, V. Cristea, G. Călinescu, Ş. Ciobanu, I. Ciocanu, Ş. Cioculescu, P. Constantinescu, H. Corbu, P. Cornea, Ov. Densuşianu, Al. Dima, Al. Piru, D. Popovici, S. Puşcariu, I. Rotaru, D. Vatamaniuc, T. Vianu, Dan Zamfirescu ş.a.

Caracterul ştiinţifico-novator al lucrării constă în aplicarea unei noi viziuni asupra dramaturgiei lui Vasile Alecsandri, bazată pe o analiză tipologică şi comparatistă a a problemelor abordate

Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a investigaţiei se impune prin faptul că rezultatele cercetării ar putea fi folosite la studierea operei alecsandriene.

I.PROBLEMA DESTINULUI CREATORULUI ÎN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI

Prin “Fântâna Blanduziei”, “Ovidiu” şi o altă dramă, “Virgiliu”, anunţată, dar neefectuată, V. Alecsandri înţelegea să definească drepturile geniului în genere şi ale sale în particular. Campania de denigrare pornită împotriva-i îndeosebi de Al. Macedonski (devenit în prima piesă Zoil) îl atinsese. Horaţiu, socotindu-se geniu, mai presus de ultragiile vârstei, spera să obţina dragostea sclavei Getta, pe care o iartă de necorespundere numai graţie împrejurării ca aceasta îi regăseşte manuscrisul pierdut al Artei poetice. Ovidiu se crede autorizat să iubeasca orice femeie, făraă a fi urmaărit de gelozie, şi să-şi ridice ochii chiar asupra nepoatei împăratului:

Cezar, mă mir de-al tău sarcasm,

Tu care cu poeţii trăieşti în confrăţie...

Horatiu si Virgiliu posed-o-mparatie

Ca tine, al lor geniu cu-al tău în zbor unit

Clădesc din timpul nostru un secol strălucit.