Simbolismul Baudelaire Bacovia

Originile şi propagarea simbolismului

Simbolismul este un curent literar apărut in Franţa in a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o reacţie împotriva romantismului şi a parnasianismului (mişcare literara apărută la rândul ei ca o reacţie împotriva romantismului, a efuziunii sentimentului in poezie şi care a împins poezia in extrema cealaltă, aceasta devenind un simplu exerciţiu tehnic, o simplă relatare impersonală). Apare ca o consecinţă a nevoii de înnoire a liricii. Simbolismul înapoiază poeziei emoţia şi sensibilitatea, nu în mod direct, ci recurgând la diverse mijloace – sugestie, analogie, aluzie, transmiţând diverse stări şi senzaţii neobişnuite, imprecise.

Termenul de „simbolism” provine din limba greacă , symbolon, şi a intrat în limbă prin limba franceză. Simbolul este un înlocuitor al vorbirii directe, care conduce la aflarea sensului prin analogie, comparaţie. Se folosea pentru construirea imaginilor artistice si pentru punerea acestora in evidenţă. Acest termen a fost folosit pentru prima dată de Jean Moréas intr-un articol - manifest numit Le symbolisme (18 sept. 1886), publicat in ziarul Le Figaro. În acest articol Jean Moréas a pledat pentru noul curent şi a delimitat caracteristicile acestuia.

Acest curent însumează o serie de trăsături comune manifestate fie în proză, fie în poezie: cultivă o sensibilitate şi emoţii mai rafinate; se scontează pe forţa sugestiei, imaginaţiei – reverii, călătorii imaginare spre ţinuturi necunoscute, îndepărtate; se cultivă enigmaticul şi intimismul, nevrozele şi misterul, morbidul şi lugubrul; se manifestă preferinţa pentru decoruri şi peisaje autumnale (ploioase, ceţoase, cu corbi in zare); apare poezia oraşelor, fie ele mari, fie târguri provinciale, triste melancolice, anihilate, cuprinse de spleen; abordarea unor teme sociale – inaderenţă, inadaptabilitate, revoltă antifilistină, antiburgheză; se afirmă conştiinţa vidului şi a derutei interioare, a izolării morale, a damnării artistului în societate; deschide drumul grupărilor şi tendinţelor moderniste propriu-zise.

Simbolismul a fost mai întâi o mişcare literară, apoi artistică, reunind un număr mare de artişti din întreaga lume, având la bază un program estetic bine conturat. Această mişcare este la origine franceză, din Franţa propagându-se in toată Europa şi apoi în America. Câţiva reprezentanţi ai simbolismului în literatura universală sunt: Emile Verhaeren (Belgia) , Boris Pasternak (Rusia), Rainer Maria Rike (Germania), Ruben Dario, Antonio Machado (Spania), Gabriele D’Annunzio (Italia) etc. În Franţa s-au remarcat : Maurice Rollimat, Stéphane Mallarmé, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Tristan Corbière, Jules Laforgue, etc.

Dintre toţi reprezentanţii acestui curent in Franţa, Charles Baudelaire ocupă un loc deosebit. Deşi apare în timpul romantismului, poezia sa e datorată clasicismului, barocului, parnasianismului şi anunţă, totodată, simbolismul. Drept urmare, Baudelaire este receptat nu numai ca un precursor al simbolismului, ci ca un părinte spiritual al poeziei moderne din secolul al XX-lea . „Cu Baudelaire lirica franceză devine un fapt european” .

Ca şi în celelalte ţări ale Europei, simbolismul francez pătrunde şi în România. Înainte de orice manifestare simbolistă în România, a pătruns opera lui Baudelaire. Primul contact s-a făcut înainte de moartea acestuia, prin intermediul lui Titu Maiorescu care este interesat de opera critică a poetului şi de traducerile din Poe.