Spre noua sensibilitate poetică

1.Ce inseamna simbolismul European?

Definitie:

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta ca reactie la estetica parnasianismului in ultimele doua decenii ale secolului al XIX-lea.

Denumire:

Denumirea curentului este determinate de aparitia manifestului literar al lui Jean Moreas Le Symbolisme in 1886.

Caracteristici:

- eliberarea poeziei de fabulatie si anecdotic(banal)

- cultivarea simbolului

- muzicalitatea versurilor

- polisemia,ambiguitatea limbajului poetic

- folosirea sugestiei

- preferinta pentru anumite teme si motive:iubirea,nevroza,targul provincial ca element al izolarii,,natura ca loc al corspondentelor,ploaia,toamna.

- versul liber

Reprezentanti:

- simbolismul european:Jean Moreas,G. Kahn,A. Samain,Charles Baudelaire,Maeterlink,Stephane Mallarme,P. Verlaine,A. Belai.

- Simbolismul romanesc:Al Macedonski(symbolism experimental),M. Demetriad,Tr. Demetrescu,D. Anghel(symbolism ornamental),St. Petrica(simbolism musical),I. Minulescu(symbolism exterior),G. Bacovia(symbolism profound)

Reprezentanti:

- Arthur Rimbaud si Paul Verlaine, considerati precursori

- Stephane Mallarme,cel mai reprezentativ

- Albert Samain

- Remy de Gourmont

- Gustave Kahn

- Maurice Maeterlinck

- Stuart Merrill

- Albert Mockel

- Jean Mockel

- Henri de Regnier

- Adolphe Rette

SIMBOLISMUL EUROPEAN:

Charles Baudelaire este considerat precursorul simbolismului francez, prin poemul Corespunderi. Versurile din Florile raului exprima drama omului modern, obsedat de ideea mortii. Cultiva forta de sugestie, armonia si sinestizia. În poezia europeana, Maeterlinck este cel care a cultivat, cu mai multa perseverenta, misterul.

Simbolistii si, în general, poetii noii tendinte în care se amesteca si influente parnasiane sau chiar neoclasice (de tip Moreas) cultiva o serie de teme romantice, atractia exoticului, de pilda, însa cele mai frecvente ramân motivele melancoliei, tristetii si crizei sufletesti ; poezia lor aduce sugestia unor teritorii sufletesti obscure, neexprimate înca si greu de exprimat, a starilor de spirit nehotarâte, incerte, a vagului, nervii, astenia, pozele lor mimeaza uneori ipostaze romantice (damnarea, fantasticul, rituri initiatice de tip infernal), însa acestea sunt dublate de un scepticism secret, de constiinta unei velnice imposibilitati, ca un blestem al gestului mereu neterminat.

2.Curentul simbolism

Considerat din perspectiva social-istorică,simbolismul apare ca produs şi expresie a stării de spirit generate de agravarea contradicţiilor societăţii capitaliste de la sfârşitul secolului al XIX-lea.Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moreas,care în 1886,a publicat un celebru articol-manifest,”Le symbolisme”.În acelaşi an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat „simbolist㔺i în fruntea căreia s-a găsit poetul Stephane Mallarme.Tot atunci,Rene Ghil înfiinţează şcoala „simbolist-armonistă”,devenită apoi „filozofico-instrumentistă”.Alţi poeţi de orientare antiparnasiană îl considerau şef de şcoală pe Paul Verlaire;ei şi-au luat,în semn de sfidare,numele de „decadenţi”.Reprezentanţi de frunte ai decadenţilor sunt Arthur Rimbaud,Tristan Corbiere,Jules Laforgue.Aceşti poeti şi mulţi alţi începuseră să scrie cu mult înainte de constituirea grupărilor în care s-au încadrat. Astfel ,elemente ale curentului simbolist au luat naştere nu în 1886,ci mult mai devreme, cuprinzând pe toţi poeţii de orietare antiparnasiană,uniţi în efortul de a descoperi esenţa poeziei.

Curentul parnasian ,apărut la începutul celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea,ca reacţie împotriva romantismului,dusese versul la perfecţiune formală,dar deliricizase poezia,golind-o de emoţei.Simbolismul restituie poeziei sensibilitatea şi emoţia,însă nu la modul direct(pe calea efuziunii spontane,prin enunţuri de idei, descriei sau naraţiune),ci recurgând la aluzie,la analogie,la sugestie,utilizând un limbaj poetic inedit,comunicând îndeosebi senzaţii neobişnuite,stări sufleteşti imprecise,vagi,vaporoase.