The Formula

Introducere:

În această carte sunt prezentate zece legi ale succesului, demonstrate prin mai multe exemple reprezentate fiind de persoane foarte cunoscute, pentru a ne creea o imagine fundamentală despre acestea. Pot fi folosite pentru a înțelege modul în care forțele invizibile ne modelează succesele și eșecurile, cunoștințe pe care autorul le-a găsit cu adevărat revelatoare. Albert-Lîszlo Barabîsi spune că momentele sale de triumf personal sunt surprinse de Legile Succesului.

Cuprins:

În primul capitol este realizată o comparație între Manfred von Richthofen și Rene Foncks pentru a evidenția cât mai bine definiția succesului. Von Richthofen este cunoscut pentru vopsirea aeronavei sale în roșu, preluând apoi porecla de „the Red Baron”, și pentru cele 80 de victorii ale sale, aflându-se în topul listei. Chiar dacă acesta, în cele din urmă a murit într-o luptă, tot nu a fost uitată performanța de care a dat dovadă, fiind descris: „baron de la naștere și războinic la moarte, el a fost consacrat ca simbol de durată al patriotismului și al eroismului”. În schimb Rene Foncks, un pilot francez, care a doborât 127 de aeronave germane, ajungând la 75 de victorii, care nu a pierdut nicio luptă, a fost uitat cu timpul și nu a avut același succes ca și von Richthofen. De ce? O întrebare fundamentală pe care ne-o adresăm. Răspunsul la această întrebare se poate genera prin definiția cuvântului succes. „Your success isn’t about you and your performance. It’s about us and how we perceive your performance.” Ceea ce s-ar traduce prin: „Succesul tău nu este despre tine și performanța ta. Este despre noi și cum percepem noi performanța ta. ” Mai pe scurt, succesul tău nu este despre tine, ci despre noi. Succesul este mai degrabă un fenomen colectiv decât unul individual.

Tot în acest capitol se dorește a se face distincția clară între succes și faimă, precum spune autorul: sunt două animale diferite. Faima este efectul rar secundar al succesului excepțional. Însă scopul acestei cărți nu este de a pune faima la microscop, dar nici să fie îndepărtată de subiectul acesteia. Nu trebuie să ne surprindă faptul că baronul nostru roșu face panteonul, cea de-a patra cea mai faimoasă figură militară, a cincea cea mai cunoscută persoană născută în 1892 și a patra cea mai faimoasă persoană născută în Polonia. Pagina sa Wikipedia apare în patruzeci și trei de limbi și a atras peste 8 milioane de vizualizări. Dacă René Fonck este un exemplu de performanță remarcabilă fără succes, atunci Kardashian este opusul său: un exemplu inconfundabil de succes fără performanțe evidente.

În capitolul al doilea este evidențiată definiția succesului, dar cu trimitere la tenis și de aceea apare o complicație. Deși există un instrument aproape perfect pentru a evalua performanța unui jucător, nu exista încă o măsură pentru a cuantifica „succesul”. Conform premisei fundamentale, succesul nu are legătură cu tine și performanța ta; este vorba despre noi și despre cum o percepem. Deci, dacă câștigarea în tenis este un caz clar de performanță, atunci succesul trebuie să însemne altceva, de exemplu: recunoaștere și venit. Succesul în tenis este determinat de un singur factor - atletism puternic, adică multă muncă. Astfel, performanța determină succesul, sau mai degrabă performanța și ambiția lucrând simultan, ar determina succesul viitor.

În capitolul al treilea sunt prezentate simultan viețile unor doi artiști, care sunt de aceeași vârstă, din același mediu, fac artă imposibil de deosebit, dar care au avut traiectorii diferite. Se vorbește despre Al Diaz și Jean-Michel Basquiat. Ceea ce i-a diferențiat a fost că Diaz era un singuratic, iar Basquiat networker neapologetic, adică un extrovertit, care reușea să construiască cât mai multe relații. Chiar dacă Basquiat a murit la vârsta fragedă de 27 de ani din cauza unei supradoze de heroină, arta creată de el a fost recunoscută și după moartea acestuia. O pictură de-a lui s-a vândut recent pentru 110,5 milioane de dolari, doborând un record.

Succesul este un fenomen colectiv, măsurat prin modul în care reacționează comunitatea noastră la o performanță, este imposibil să înțelegem fenomenul succesului fără a observa și rețeaua în care are loc. Dar rețelele sunt deosebit de importante în domenii precum arta, unde performanța și calitatea sunt greu de măsurat. De fapt, o rețea de relații interconectate determină succesul în artă într-o măsură pe care chiar autorul, un om de știință din rețea, o găsește uimitoare. Lumea artei este o ilustrare minunată a primei legi a succesului și anume: „Performanța determină succesul, dar atunci când performanța nu poate fi măsurată, rețelele determină succesul.” Ceea ce denotă că este nevoie să ne creeăm o rețea de oameni prin care să ajungem la obiectivul stabilit inițial și să nu uităm că performanța trebuie să fie împuternicită de oportunitate.