Analiza Dimensiunii și Structura Resurselor Financiare Publice la Nivelul Ungariei în Perioada 2005-2010

CAPITOLUL I

STRUCTURA RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

Resursele dispun de un caracter limitat pe cand cererea de resurse prezintă o tendinţă de creştere accentuată. Resursele reprezintă bogăţiile unei naţiuni şi provin în cea mai mare parte din PIB, fiind utilizate pentru consum, export sau formare de capital (prin investiţii).

Prin resurse financiare se întelege totalitatea resurselor baneşti sau sume de bani administrate de autorităţi publice cu scopul de a îndeplini sarcini şi funcţii ce revin statului, adică, premise indispensabile funcţionării organizatorice de tip statal.

Resursele financiare generale ale unei societăţi pot fi: resursele populaţiei, resursele întreprinderilor publice sau private, resursele organismelor fără scop lucrativ sau resurse ale autorităţilor/instituţiilor publice.

Volumul resurselor financiare ale statului depinde de marimea PIB-ului şi pobililitatea de a apela la resursele externe (ex:credite bancare).

Resursele financiare publice au la bază resursele financiare ale administraţiei centrale şi locale, resurse pentru protecţia şi asigurările sociale, resurse ale instituţiilor/autorităţilor publice autonome, Guvernului revenindu-i rolul de a asigura şi distribui prin intermediul acestor resurse bunuri şi servicii publice.

Mobilizarea resurselor financiare publice puse la dispoziţia statului prin intemediul prelevărilor fiscale (taxe, impozite) duc la o diminuare a capacităţii financiare a plătitorului şi la reducerea posibilităţilor de satisfacere a nevoilor prin achiziţii de bunuri private. Comportamentul pe care îl au consumatorii faţă de bunurile private şi cele publice, precum şi raportul dintre acestea sunt puse în evidenţă de “curbe de indiferenţă” ,reflectând punctele în care preferinţele consumatorilor pentru bunuri private ori publice sunt egale, sau după caz, indiferente.

Cererile de resurse financiare publice sunt determinate de volumul cheltuielilor publice. La un moment dat oferta de resurse financiare publice poate fi influenţată de o serie de factori:

a) factori economici: prin evoluţia PIB pot duce la o sporire a veniturilor impozabile;

b) factori monetari: prin creşterea preţurilor, prin accentuarea fenomenelor inflaţioniste care pot conduce la o sporire a încasărilor din impozite şi taxe;

c) factori sociali: ce presupun o redistribuire a resurselor pentru satisfacerea nevoilor de educaţie, sănătate, asigurare socială ale membrilor unei comunităţi;

d) factori demografici: care pot influenţa numărul populaţiei active contribuind astfel la sporirea numărului platitorilor;

e) factori politici şi militari: pot asigura o multiplicare a resurselor financiare prin imprimarea unor anumite particularităţi politice, economice, sociale sau financiare,

f) factori financiari: sintetizează influenţa celorlalţi factori mai sus mentionati prin dimensionarea cheltuielilor publice. În acelaşi timp volumul cheltuielilor publice influenţează nivelul deficitului bugetar a cărui finanţare poate necesita resurse suplimentare.

I.Dupa conţinutul lor economic, resursele financiare publice se pot structura astfel:

a) resurse (venituri) fiscale;

b) resurse (venituri) nefiscale;

c) resurse de trezorerie;

d) resurse împrumutate;

e) resurse din emisiunea inflaţionistă de monedă.

Resursele (veniturile) fiscale constituie procese economice de redistribuire a PIB de la persoane fizice sau juridice, la dispoziţia autorităţilor publice iar aceste procese se concretizează ca prelevări cu un caracter obligatoriu (taxe, impozite, contribuţii la fonduri financiare publice). Acest tip de resurse constituie cea mai mare parte a resurselor financiare ale statului, deşi nivelul acestora este limitat şi de cele mai multe ori insuficient. Ca măsuri de majorare a acestor resurse presupun ori modificarea cotelor de impunere, ori introducerea de noi impozite, măsuri ce necesită autorizarea puterii legislative care nu se poate obţine prea repede.