Analiza instrumentelor de politică monetară în unele țări membre ale UE (dar care nu sunt membre ale zonei euro)

Capitolul 1. Instrumente de politică monetară

Politica monetară este o componentă fundamentală a politicii economice și folosește unele instrumente specifice pentru a regla volumul mijloacelor de plată care pot fi utilizate pe piața serviciilor și a bunurilor, având ca scop realizarea obiectivelor principale a politicii economice.

Obiectivul politicii monetare de a regla lichiditatea economiei este reflectat prin acțiuni care sunt realizate de banca centrală sau de autoritățile monetare a unei țări.

Pentru a atinge obiectivele finale a politicii monetare se folosesc diferite strategii care au ca rol cel de realizare a unei legături între obiectivele care trebuie atinse și instrumentele de politică monetară de folosit.

Strategiile de politică monetară se pot clasifica după modul de realizare a atingerii obiectivelor finale astfel:

- Strategii directe, care implică o țintire directă a obiectivului final;

- Strategii indirecte, care presupun niște obiective intermediare care permit realizarea obiectivelor finale.

Instrumentele de politică monetară sunt niște mijloace prin care este posibilă realizarea atingerii obiectivelor de politică monetară, acestea fiind folosite de autoritatea monetară a unei țări. Seturile de instrumente diferă în funcție de obiectivul principal al politicii monetare.

Banca Centrală Europeană (BCE) prezintă trei instrumente principale de politică monetară pe care se bazează Eurosistemul, acestea fiind:

- Operațiuni de open-market;

- Facilități permanente;

- Rezerve minime obligatorii.

Operațiunile de piață deschisă (open-market) reprezintă un rol important în ceea ce constă orientarea ratelor dobânzii și în reglarea lichidității economiei. Banca centrală europeană are disponibile cinci tipuri de instrumente financiare care privesc operațiunile de open-market, cel mai important fiind instrumentul de tranzacție inversă.

Facilitățile permanente reprezintă acel instrument de politică monetară care își propune să absoarbă sau se furnizeze lichiditate „peste noapte”, pe o perioadă foarte scurtă de timp, aceste facilități putând fi de creditare sau de depozit. Facilitățile de creditare oferă posibilitatea de a obține lichiditate de la banca centrală cu o rată a dobânzii stabilită anterior. Facilitățile de depozit pot beneficia de depunerea de fonduri la banca centrală a unei țări pentru un timp foarte scurt cu un nivel de rată a dobânzii stabilit anterior.

Rezervele minime obligatorii fac parte din cadrul operațional al politicii monetare din zona euro. Acest instrument de politică monetară are ca obiectiv cel de stabilizare a ratelor dobânzii de pe piața monetară. Fiecare autoritate din fiecare țară impune nivelul rezervelor minime obligatorii în funcție și în raport cu elementele din bilanțul său .