Banca Centrală Europeană - politică monetară

CAP. 1. Premisele si evolutia Europei monetare

Inceputurile procesului de integrare europeana se plaseaza in anii 50, o data cu Planul Schuman de creare a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (9 mai 1950) si cu semnarea a dou tratate fundamentale: Tratatul de la Paris privind crearea CECO si tratatele de la Roma, de infiintare a Comunitatii economice europene si a Comunitatii europene a energiei atomice.

Desi in plan economic procesul de integrarea europeana evoluase notabil pana in anii 90, pana la adoptarea Tratatului de la Maastricht, la 10 decembrie 1991, care deschide drumul euro, in plan monetar realizarile comunitare erau modeste. Cooperarea monetara europeana se restrangea la sistemul monetar European, dupa ce anterior mecanismul sarpelui monetar fusese prima formula de apropiere in plan monetar pentru tarile comunitare.

Uniunea Europeana include in prezent 25 de tari (27, dupa aderarea de la 1 ianuarie

2007 a României si Bulgariei), cu posibilitatea extinderii cel putin catre Croatia si Turcia,

in perioada urmatoare. Tarile semnatare ale Tratatului de la Roma, împreuna cu cele care

au aderat ulterior (Marea Britanie, Irlanda, Danemarca în 1973, Grecia în 1981, Spania si

Portugalia în 1986, Suedia, Finlanda si Austria în 1995) au parcurs pana aici un drum lung,

conflictual si controversat, procesul de integrare putand fi definit ca o evolutie prin criza.

De la Roma la Roma (1957-2004) a curs un timp în care, in baza unei legitati

proprii si prin vointa politica, integrarea europeana a evoluat prin aprofundare si prin

extindere, apropiindu-se de obiectivul fundamental - unificarea politica, dar parcurgand in

egala masura etape de criza institutionala, bugetara si de liberalizare a pietelor.

1.1.Uniunea vamala. Uniunea economica. Uniunea economica si monetara.

Debutul integrarii s-a realizat prin construirea unei uniuni vamale ca premisa

esentiala formarii pietei comune si conturarii celorlalte politici economice necesare

unificarii.Uniunea vamala a fost doar o prima etapa in liberalizarea pietelor interne.

Tarile comunitare au considerat ca trebuie sa continue procesul integrarii prin

instituirea deplina a celor patru libertati fundamentale : a marfurilor, a capitalurilor, a serviciilor si a persoanelor. Ele dau continut unei alte forme de integrare, etapa a integrarii

totale, numita piata comuna.

Urmatoarea etapa in procesul integrarii este uniunea economica. Aceasta este un stadiu de integrare în care interdependentele sunt atat de accentuate incat aproape toate politicile economice ies de sub elaborarea strict nationala.

Statele membre isi pastreaza deplina libertate in elaborarea politicii monetare. Renuntarea la aceasta, un pas deosebit de dificil, se considera un imperativ deoarece independenta statelor membre in domeniul monetar limiteaza efectele favorabile ale constituirii pietei unice. Fondatorii Comunitatii erau convinsi ca realizarea pietei comune va fi conditionata de politici economice si monetare comune. Era de la sine inteles ca instituirea progresiva a pietei comune va antrena interdependente accentuate intre economiile membre, obligand la armonizare si coordonare intr-o prima etapa iar apoi la adoptarea de politici comune. In momentul lansarii procesului, pozitia adoptata a dovedit insa realism prin optiunea pentru o forma de integrare ce nu aducea atingere principiului suveranitatii.

La Conferinta de la Haga din 1969, statele membre au aprobat initierea unor masuri pentru constituirea unei uniuni economice si monetare. Masurile propuse au dat continut planului Werner. Planul prevedea realizarea uniunii economice si monetare in trei etape in care statele membre ar urma sa-si armonizeze politicile nationale pentru a putea trece la politici comune. Rezultatul a fost un esec iar procesul a fost relansat 20 de ani mai târziu prin planul Delors(1989). Adoptat in iunie 1989, planul a reprezentat baza actiunilor ce au condus la Uniunea Europeana.

Preocuparea tarilor membre UE de a introduce o disciplina monetara interna s-a

datorat initial problemelor ridicate de interdependenta ridicata a economiilor si flotarea

libera a monedelor incepand cu deceniul opt. Diferite etape s-au succedat pana la decizia

adoptarii unei monedei unice.

Studiul literaturii privind integrarea monetara releva doua categorii de probleme:

oportunitatea unei monede unice, în functie de avantajele si dezavantajele instituirii

acesteia si modul concret de realizare a Uniunii Monetare.