Banca viitorului - încotro

Banca viitorului incotro?

Introducere

Banca este aceea care, pe de o parte,”cumpara” bani,suportand un cost sub forma dobanzii bonificate,iar pe de alta parte “vinde” banii acumulati,castigurile obtinute regasindu-se in dobanda perceputa. Banca se identifica in primul rand si in cea mai mare masura cu activitatea de creditare.Se poate spune ca acumularea resurselor de creditare si plasarea lor sunt “cheia de bolta” a activitatii unei banci.

Rolul bancii este acela de a favoriza tranzactiile comerciale in interiorul si in exteriorul unei tari,asigura efectuarea platilor si schimbul valutar.De asemenea ,banca permite realizarea investitiilor fie participand direct la finantarea acestora,fie prin plasamentul si gestiunea economiilor banesti. Este “actorul” principal pe piata capitalului.Totodata, cand ne referim la rolul bancii in epoca moderna,trebuie sa avem in vedere ca generalizarea informaticii si telecomunicatiilor determina mutatii importante in relatiile banca-clienti si in metodele de gestiune folosite.

Figurativ,banca este “templul” banilor.Activitatea ei este in mare masura oculta si misterioasa.Aici este implicat secretul bancar,dar mai ales forta pe care o reprezinta banii,capitalul in complexitatea sa. Dupa cum scrie si Claude Simon in lucrarea sa intitulata “Bancile” , conturile publice ale unei banci sunt aproape indescifrabile chiar si pentru un specialist: in acestea se aduna franci,dolari,yeni si cate alte monede.

Pentru depunatorul titular al unui cont,cel mai adesea o persoana particulara,banca este suverana ,puterea sa fiind data de bogatia ei. Pentru cel care doreste sa contracteze un imprumut, banca este autoritatea absoluta pentru ca dispune de un fel de drept de veto: daca refuza acordarea creditului,cel in cauza trebuie sa renunte la masina, casa, investitii sau, pur si simplu, la posibilitatea de a supravietui, mai ales in cazul unei intreprinderi aflate in dificultate financiara.

Aparitia si dezvoltarea bancilor

Referitor la aparitia bancilor ,se pune mai intai intrebarea daca acestea au putut exista inaintea aparitiei banilor.Unii autori, invocand marturii istorice, atesta faptul ca operatiunile bancare au aparut si s-au dezvoltat inca cu mii de ani inaintea erei noastre, concomitent cu aparitia si dezvoltarea vietii sociale. In decursul timpului, bancile asigurau pastrarea unor obiecte de valoare, cum ar fi cele din metale pretioase. Chiar si templelele, care primeau in depozit asemenea obiecte, se considera ca desfasoara activitate bancara.Astfel, babilonienii, cu douazeci de secole inainte de Hristos, cunosteau practica de a incredinta templelor depozitele de valori. La romani, inca din secolul al IV-lea i.Hr., in forum se efectuau operatiuni de acelasi fel. In Antichitate, egiptenii, asirienii,fenicienii,grecii, ca popoare civilizate care faceau comert, se ocupau cu schimbul de monede si metale pretioase.Trapezitii greci si argentarii romani inlesneau schimbul de monede, primeau depuneri de valori spre pastrare, acordau credite.Se pune de asemenea intrebarea daca baterea monedei, operatiunile de preschimbare de moneda de catre zarafi, ca si cele de acordare de credite de catre camatari sunt o ilustrare a prezentei bancare.

In secolele XII-XVI au aparut mai multe organizatii bancare,ca Banca de Venetia(1117), Banca de Barcelona(1341), Banca de San Giorgio(1407), Banca de Milano(1593). Dar banci autentice, moderne, pot fi considerate Banca de Amsterdam(1608), Banca de Hamburg(1619), Banca de Stockholm(1650) si, cu deosebire, Banca Angliei, a carei infiintare in 1694 marcheaza adevarata piatra de hotar pentru aparitia bancilor moderne.

In conditiile actuale,in studierea structurii si activitatii bancilor este necesar,sa se aiba in vedere trei procese cu o profunda semnificatie:

- bancile apar tot mai mult ca intermediari financiari cu caracter specific;

- se accentueaza procesul de concurenta in sistemele bancare occidentale si totodata evolutiile in directia integrarii economice si monetare;

- tranzitia de la economia planificata central la economia de piata implica restructurarea de ansamblu a activitatii bancare in tarile in care ea se realizeaza.

In literatura de specialitate se disting trei categorii de intermediari financiari:

- sistemul bancar,care este format din organisme financiare cu functie principala de creare de moneda;

- organisme financiare specializate si societati de asigurare,ce cuprind institutiile financiare care nu au ca functie principala crearea de moneda;

- trezoreria,adica statul implicat in activitatile sale monetare si financiare,in tripla calitate de creditor,debitor si intermediar financiar.

Desi intermedierea financiara este importanta pentru constituirea,cresterea volumului si ameliorarea calitativa a resurselor de finantare,ea scumpeste aceste resurse, multiplica intermediarii si poate intarzia finantarea. Ca urmare, finantarea directa a agentilor economici prin mecanismul obligatiunilor si al certificatelor de depozit ocupa ponderi destul de ridicate in tarile dezvoltate.Cu toate acestea aportul bancilor si al altor intermediari financiari la finantarea agentilor economici,in pofida unor tendinte de dezintermediere,se mentine destul de ridicat,reprezentand 60-70% din total.

In al doilea rand,procesul de concurenta din sistemele bancare occidentale se accentueaza prin tendinta universalizarii operatiunilor bancare, a disparitiei multora dintre compartimentele legate de mai vechea specializare a bancilor. Legea bancara din 24 ianuarie 1984 a facut sa dispara multe compartimentari ce au caracterizat sistemul financiar francez, permitand armonizarea concurentei intre institutiile de credit.

Cum apreciaza Jaques Larosiere, guvernatorul Bancii Frantei,“sectorul bancar in conditiile actuale este deosebit de mobil.Realizarea <<Europei financiare>>,care implica liberalizarea completa a miscarii capitalului si a prestarilor de servicii intre tarile UE,reprezinta o provocare si o sansa pentru bancile franceze”.Aceasta este un factor de accentuare a concurentei si totodata a nevoii coordonarii in activitatea bancara internationala.

In al treilea rand,societatea contemporana cunoaste doua tipuri de sisteme bancare si servesc economia de piata sau economia planificata central.Desi ambele sisteme au acelasi rol(de creditare si emisiune),deosebirile privind contextul in care lucreaza,metodele pe care le aplica si rezultatele pe care le dobandesc sunt esential diferite.