Bugetul de Venituri și Cheltuieli

Pentru desfăşurarea unei activităţi economice şi financiare care să ducă la obţinerea unor rezultate optime, întreprinderile elaborează planuri de producţie şi bugete de venituri şi cheltuieli care reflectă, în expresie bănească, activităţile de investiţii, aprovizionare, producţie şi desfacere, precum şi alte activităţi.

În conformitate cu semnificaţia dictonului “a guverna înseamnă a prevedea”, conducerea modernă a întreprinderii are ca primă atribuţie previziunea, iar previziunea financiară este, poate, cea mai importantă activitate de planificare.

Instrumentele de realizare a previziunii financiare sunt bugetele întreprinderii care, spre deosebire de bilanţ şi contul de rezultate, nu sunt destinate informării marelui public, ci nevoilor interne de orientare spre realizarea obiectivului propus în exerciţiul financiar viitor (creşterea performanţei, a valorii întreprinderii).

Acţiunea financiară precede orice acţiune tehnică, economică şi organizatorică. Astfel, mai întâi se procură resursele financiare necesare şi apoi are loc fluxul real de bunuri şi servicii către întreprindere prin compensarea acestuia cu un flux financiar, în sens invers. Putem spune că decizia financiară este apriorică oricărei decizii economice, ceea ce este de natură să releve importanţa elaborării şi fundamentării bugetului fiecărei astfel de acţiuni. O caracteristică a vieţii economice a întreprinderii este preocuparea de a elabora Bugetul de venituri şi cheltuieli, pentru activitatea ce urmează să se desfăşoare.

Bugetele de venituri şi cheltuieli cuprind indicatori financiari care reflectă volumul şi circuitul activelor imobilizate şi al activelor circulante, necesarul de finanţat, sursele de finanţare, volumul acumulărilor şi destinaţia rezultatelor, vărsămintele către organul ierarhic superior şi la bugetul statului, precum şi subvenţiile primite de la acesta.

Bugetul de venituri şi cheltuieli constituie un puternic instrument care influenţează activitatea economico-financiară a întreprinderilor, fiind totodată un mijloc de exercitare a controlului financiar. Bugetul de venituri şi cheltuieli se întocmeşte pe baza programului de producţie şi de prestări servicii, a planului costurilor de producţie (devize de cheltuieli pe produse sau activităţi), ţinând seama de modul cum s-au realizat aceşti indicatori în perioada precedentă şi ritmul de creştere a producţiei şi a veniturilor în ultimii ani. Numai în acest fel prin bugetul de venituri şi cheltuieli se pot face prevederi juste de resurse financiare, ele contribuind la dezvoltarea echilibrată a sectoarelor şi subramurilor de producţie din întreprinderi.

Bugetul de venituri şi cheltuieli este format din mai multe planuri, calcule şi situaţii cu ajutorul cărora se determină diferiţi indicatori financiari cuprinşi în documentul de plan centralizator. Bugetele de venituri şi cheltuieli sunt însoţite de documentaţii referitoare la calculul indicatorilor principali (planul de finanţare şi creditare a investiţiilor, planul de amortizare, contractul de credite trimestrial,determinarea vitezei de rotaţie a activelor circulante, a creşterilor şi excedentelor de active circulante, a plafoanelor de creditare, a ratei rentabilităţii, determinarea necesarului şi a resurselor de mijloace circulante).

Preocupării de elaborare a bugetului de venituri şi cheltuieli i se asociază aceea de a respecta prevederile propriului buget până la limita la care bugetul ar putea deveni o restricţie în creşterea eficienţei. Există astfel avantaje şi dezavantaje ale procesului de întocmire a bugetului de venituri şi cheltuieli al întreprinderii, cum ar fi:

Avantaje:

-- Bugetul de venituri şi cheltuieli are rolul de a orienta întreprinderea spre un scop anume: rentabilitatea, lichiditatea, diminuarea riscurilor etc. În lipsa unui plan, conducerea întreprinderii nu ar avea drept repere decât realizările anilor anteriori sau realizările concurenţei. Acestea constituie însă referinţe puţin fiabile. Rezultatele perioadei precedente pot înregistra unele fluctuaţii, favorabile sau nefavorabile, determinate de condiţiile concrete ale perioadei precedente şi care nu se extrapolează întocmai în perioadele următoare. De asemenea, nu există garanţia că realizările precedente sau cele ale concurenţei sunt optime şi că acestea pot fi reţinute ca norme ale perioadei de execuţie a bugetului de venituri şi cheltuieli.

Planificarea financiară coordonează eforturile tuturor compartimentelor funcţionale, întrucât toate sunt antrenate în procesul de execuţie a bugetului de venituri şi cheltuieli, într-o măsură mai mare sau mai mică. Totodată, procesul de elaborare a bugetului de venituri şi cheltuieli presupune mai multe variante deoarece o decizie financiară favorabilă compartimentului care a luat-o poate fi mai puţin favorabilă altui compartiment sau ansamblului întreprinderii.

Elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli va favoriza implementarea unui sistem eficace de control prin compararea realizărilor cu previziunile şi luarea măsurilor de corectare la momentul oportun. Pentru controlul execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli, fiecare întreprindere îşi întocmeşte un “Tablou lunar” care compară realizările cu previziunile fiecărui indicator din bugetul de venituri şi cheltuieli. Acest “tablou” poate fi prezentat conducerii însoţit de comentariile, sugestiile şi previziunile şefului de compartiment. Pe baza lui, conducerea întreprinderii va decide în fiecare lună sau trimestru asupra modificărilor de previziuni pe care evenimentele recente le impun sau va stabili directive noi pentru impulsionarea activităţii compartimentelor.

Dezavantaje:

- În loc de a servi drept ghid, bugetul de venituri şi cheltuieli poate deveni o frână în eforturile de adaptare la condiţii noi, diminuând flexibilitatea întreprinderii. Acest pericol este cu atât mai real cu cât bugetele de venituri şi cheltuieli sunt mai detaliate. De aceea, bugetele de venituri şi cheltuieli trebuie să descrie limitele generale ale evoluţiei financiare, să asigure o marjă de manevrare în interiorul prevederilor proprii şi posibilitatea de a fi revăzute.

- Planificarea financiară poate deveni o sursă de risipă prin tendinţa tuturor compartimentelor de a-şi supraestima nevoile proprii de finanţare. Mai mult, conducerea operativă apreciază propriul personal, după “dexteritatea” acestuia de a câştiga partida în atragerea celui mai mari părţi din sursele de finanţare ale întreprinderii. Remediul acestor consecinţe negative ar consta în elaborarea unor bugete flexibile în funcţie de cifra de afaceri şi în disocierea planificării financiare de promovarea personalului.

Bugetul de venituri şi cheltuieli odată elaborat, este analizat temeinic de Consiliul de administraţie. După analiză şi eventualele modificări şi îmbunătăţiri, acesta intră în faza de execuţie.