Comerțul internațional în condiții de criză

I.Introducere

În prezent, asistăm la schimbari structurale deosebit de dinamice și de mare amploare, care remodelează economia și comerțul mondial. Iar ceea ce particularizează aceste transformări față de alte experiențe similare din secolele precedente nu este doar ritmul alert în care se desfășoară, ci și sfera lor largă de incidență, afectând practic întreaga lume.

Referindu-se la aceste schimbări, Angel Gurría, secretarul general al Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) , remarca faptul că ritmul schimbărilor a fost atât de rapid în ultimele două decenii, încât economia mondială de astăzi este aproape de nerecunoscut dacă o comparăm cu cea existentă cu două decenii în urma. Iar în miezul acestor schimbări se află mutarea centrului de greutate economică dinspre Vest spre Est, dinspre economiile industrializate înspre marile economii în dezvoltare și emergente, în special China și India - fenomen conceptualizat de specialiștii OCDE prin sintagma „avuția în mișcare”. Această tendință este prevăzută a continua în perspectiva următoarelor decenii, ponderea economiilor în dezvoltare și emergente în PIB-ul mondial urmând a se apropia de 60% în 2030, potrivit prognozelor OCDE .

Lumea secolului XX dominată de cei doi piloni, SUA, pe de o parte, și UE, pe de altă parte, face astfel tot mai mult loc lumii multipolare care definește secolul nostru, și în cadrul căreia centrele creșterii economice sunt distribuite deopotrivă în țările dezvoltate și în țările în dezvoltare. Numeroasele studii prospective elaborate pe plan internațional în ultimii ani sugerează că schimbările structurale care au fost puse în mișcare nu vor putea fi inversate în viitorul previzibil, fiind alimentate de un complex de factori de natură tehnologică, economică, socială, instituțională și organizațională. Mai multdecât atât, schimbarea în materie de avuție și putere economică la nivel global este anticipată a se accentua și mai mult în următoarele decenii.

Evoluția comerțului internațional nu poate fi, desigur, disociată de mutațiile structurale spectaculoase care au avut loc în economia mondială în ultimele două decenii sub acțiunea unui complex de factori, în rândul cărora se evidențiază, în special:

- progresele rapide din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC), care au redus costul comunicațiilor și al transporturilor;

- liberalizarea comerțului internațional - în plan multilateral, regional și național - , însoțită de alte reforme economice, care au condus la reducerea barierelor comerciale în calea schimburilor comerciale internaționale;

- liberalizarea fluxurilor de capital și de tehnologie;

- creșterea dramatică a ofertei de forță de muncă în plan global, prin intrarea pe piața globală a forței de muncă a unui număr de circa 2 miliarde persoane ca rezultat al destrămării blocului sovietic și al deschiderii economiei Chinei.

Modificările structurale care au marcat schimburile comerciale internaționale în deceniile recente au fost propulsate de procesul susținut de globalizare, și în special de integrarea rapidă a țărilor lumii în economia globală prin intermediul comerțului, ceea ce s-a tradus prin creșterea mult mai rapidă a comerțului decât a producției pe plan mondial.

În prezent, comerțul mondial cu bunuri reprezintă peste un sfert din PIB-ul mondial, iar dacă sunt luate în calcul și fluxurile internaționale de servicii, ponderea respectivă ajunge la aproape o treime. Fluxurile globale de capital au sporit și mai rapid decât comerțul mondial, reflectând o altă fațetă, la fel de importantă a procesului de globalizare: expansiunea impresionantă a piețelor financiare internaționale. Totodată, difuziunea rapidă a noilor Tehnologii informaționale în întreaga lume a revoluționat comunicațiile internaționale și a stimulat expansiunea sistemului producției globale gestionat de corporațiile transnaționale (CTN), având ca rezultat creșterea impresionantă a volumului fluxurilor de investiții străine directe (ISD) orientate către economiile în dezvoltare. Mai mult decât atât, susținute de succesele la export și de creșterea veniturilor lor, țările în dezvoltare au devenit jucători tot mai importanți în sistemul financiar internațional.

Criza financiară și economică globală, declanșată în toamna anului 2008, a marcat puternic economia mondială și a lăsat urme adânci asupra dinamicii schimburilor comerciale internaționale. Deși comerțul internațional s-a relansat relativ rapid în 2010 după declinul istoric din 2009 - cel mai grav din perioda postbelică , procesul de redresare rămâne încă nefinalizat și inegal, iar tendința de deschidere a țărilor în fața comerțului s-a oprit, cel puțin temporar.

Criza globală și relansarea inegală a comerțului internațional au accentuat și mai mult mutațiile în curs de desfășurare în economia mondială, care vizează deplasarea centrului de greutate economică și comercială dinspre țările dezvoltate înspre țările în dezvoltare.