Conceptul de risc și tipologia riscurilor financiare

Capitolul 1. Conceptul de risc și semnificațiile sale

În activitatea economică, noțiunea de risc există încă din cele mai vechi timpuri. Orice

activitatea economică se desfășoară în condiții de risc, aceste riscuri fiind mai mult sau mai puțin grave, mai mult sau mai puțin cunoscute, mai ușor sau mai greu de evitat.

Astfel, înainte de începerea oricărei activități economice este necesar să se realizeze o

evaluare și să se identifice ce riscuri pot apărea, apoi trebuie să se gasească metode de eliminare sau de reducere a acestora pe cât posibil, fiind acceptate doar acele riscuri care nu afectează decât în mică măsură activitatea firmei. Cunoașterea insuficientă a riscului, realizarea unei evaluări greșite a acestuia și lipsa unei protecții adecvate împotriva sa va afecta în mod direct și inevitabil rezultatul final al activității desfășurate.

Studierea noțiunii de risc a început în timpul Renașterii, când oamenii au început să pună

credințele și tradițiile sub semnul întrebării. Primele contribuții importante în acest domeniu au avut loc odata cu apariția teoriei probabilităților , descoperită de Pierre de Fermat și Blaise Pascal în anul 1654, abordarea matematică fiind prezentă, încă din acele vremuri, în orice studiu privind riscul. Prin intermediul teoriei posibilităților s-a schimbat considerabil modul de percepere a incertitudinii, pentru că aceasta ne arată logica din luarea deciziilor. Logica matematică clasică nu ne prezintă decât două variante: adevărat sau fals, însă logica probabilităților aduce cu sine existența unor adevăruri parțiale. “Datorită teoriei probabilităților o companie poate cuantifica riscurile și apoi decide ce riscuri poate să își asume.”

Un alt moment important pentru dezvoltarea teoriei riscului este apariția noțiunii de utilitate

marginală descrescândă, descoperită în anul 1738 de către Daniel Bernoulli. Conform acestei teorii, într-un joc de noroc, sporirea utilității ca urmare a obținerii unui căștig ar putea fi mai mică decât scăderea utilității determinată de pierdere. În aceste condiții, asumarea riscului ar fi irațională, iar problema alegerii în aceste condiții de risc și incertitudinea au fost plasate în afara domeniului teoriei economice care presupune existența unor indivizi raționali.

Importanța riscului și incertitudinii în analiza economică a început să fie recunoscută abia la

începutul secolului al XX-lea. Acest lucru realizându-se prin contribuția majoră adusă de Frank H. Knight prin tratatul “Risc, Incertitudine, Profit” din anul 1921.

Acesta a determinat pentru prima dată distincția între noțiunea de risc și cea de incertitudine.

În opinia sa, termenul de risc acoperă numai cazurile susceptibil a fi cuantificate, iar termenul de incertitudine numai cazurile necuantificabile. Incertitudinea face trimitere la o situație care apare în ciclul de viață a unei firme atunci când informația referitoarea la declanșarea unui anumit eveniment lipsește sau este incompletă.

Termenul incert se folosește în cazul în care perspectivele de evoluție ale unei anumite situații

sunt necunoscute sau nu există vreo posibilitate de asociere cu o probabilitate de a se întâmpla. Pe de altă parte, în cazul riscului există parametri care sa determine probabilitatea realizării unui eveniment.

De-a lungul timpului și alți autori au încercat să explice distincția dintre risc și incertitudine,

dintre care cei mai cunoscuți cercetători care au abordat acest subiect se numără John Maynard Keynes în anul 1921, Richard von Mises în anul 1928 și Andrey Kolmogorov în anul 1933.

În analiza făcută de John Maynard Keynes privind diferența dintre risc și incertitudine se

precizează că “prin cunoaștere incertă, dați-mi voie să explic, în special, să disting între ccea ce este cunoscut ca sigur și ceea ce este probabil. În acest sens, jocul de ruletă nu este subiect de incertitudine. Sensul în care eu utilizez termenul este acela în care perspectiva unui război în Europa este incertă, la fel cum sunt prețul cuprului și rata dobânzii peste 20 de ani. În legătură cu aceste chestiuni nu există nici o bază științifică pentru formarea vreunei probabilități matematice. Pur și simplu nu știm.”