Cooperativele de credit în lume și în România - proiect la Monedă și Credit

Introducere

Fiind un fenomen de o deosebita amploare si complexitate, si în acelasi timp dispunând de un potential uman si material valoros, activitatea cooperatista are importante valente sociale care o individualizeaza în peisajul societatii contemporane, în primul rând prin doctrina sa, în al doilea rând prin activitatea curenta pe care o desfasoara si, nu în ultimul rând, prin faptul ca stimuleaza elemental participativ al individului la viata economica, la cea sociala, precum si la activitatile din sfera perfectionarii.

Microcreditele acordate de cooperativele de credit permit indivizilor si familiilor lor sa-si poarte singuri de grija, din punct de vedere financiar, si sa devina parte a economiei.

În tara noastra, miscarea cooperatista a aparut la mijlocul secolului al XIX- lea, în conditiile în care economia avea un pronuntat caracter agricol, iar industria se afla abia la începuturile ei. Ideile întrajutorarii, simtul solidaritatii celor lipsiti de mijloace, convingerea ca ei pot cu propriile lor forte unite sa-si îmbunatateasca conditiile de viata, au dus si în tara noastra la înfiintarea unor asociatii cu caracter cooperatist.

Semnificativ pentru evolutia bancilor cooperatiste din cadrul Uniunii Europene este faptul ca peste 17% din totalul tranzactiilor bancare se realizeaza prin aceste banci.

Aparitia cooperativelor de credit

a.În lume

Cooperativa de credit este acea institutie de credit constituita ca o asociatie autonoma de persoane fizice, unite voluntar în scopul îndeplinirii nevoilor si aspiratiilor lor comune de ordin economic, social si sultural, a carei activitate se desfasoara, cu precadere, pe principiul întrajutorarii membrilor cooperatori. Scopul principal al acestor asociatii este desfasurarea activitatii bancare în vederea întrajutorarii membrilor lor.

Dupa cum este cunoscut, ideea de ajutor reciproc este prezenta în istoria umanitatii din cele mai vechi timpuri, economia colectiva fiind premergatoare economiei individuale.

Aparitia Bancilor Populare s-a facut în cadrul general al dezvoltarii gândirii cooperatiste moderne si ca urmare a extinderii formelor de asociere cu caracter productiv si comercial.

În anul 1849, în Germania, în orasul Delitzsch, Hermann Schulze înfiinteaza o Casa de ajutor pentru caz de boala si moarte. Aceasta cooperativa de credit nu era o organizatie de binefacere, ci o asociatie de întrajutorare în sprijinul celor întovarasiti care contribuiau cu donatii.Sistemul de împrumuturi practicat se bazeza pe dobânzi mici.

În anul 1859, Herman Schulze organizeza primul congres al bancilor populare de credit cooperatiste, cu un birou de conducere care, în 1864, se transforma în Uniunea generala a cooperativelor bazate pe ajutorul propriu.

Cu un an înainte, Herman Schulze pregatise un proiect de lege destinat organizarii miscarii cooperatiste, iar în anul 1867 se promulga un Cod cooperatist bazat pe proiectul elaborat de acesta.

Cooperativele de credit organizate în sistemul Hermen Schukze se realizau pe principiul ajutorului propriu, baza financiara constituind-o capitalul propriu care era format din parti sociale subscrise si varsate lunar. Capitalul social era completat de fondul de rezerva ce era format din prelevari asupra beneficiului anual si din taxe.

Totodata, organizatiile cooperatiste functionând înacest sistem erau descentralizate, iar interventia statului era exclusa.

Înanul 1854, F.W. Raiffeisen înfiinteaza o casa de ajutor care ulterior este înlocuita cu o societate de credit. Cercul de activitate al acestei case de credit se extinde si tinde spre o centralizare a fortelor, ceea ce i-a permis lui Raiffeisen sa creeze prima federala în Renania, apoi în Hesa si Westfalia, grupate ulterior într-un institut central de credit.