Creditarea - sursă de finanțare a unei firme

In Romania, datorita lipsei legislatiei si a institutiilor specializate in sustinerea si promovarea IMM, avantajul datorat inexistentei unei concurente reale este practic anulat. Principala problema nu o reprezinta ideile sau dorinta de munca, ci aspectele privind finantarea afacerii, cel putin in perioada de inceput.

Conditie esentiala pentru dezvoltarea viitoare a firmei este sa dispuna de o finantare corecta si completa, intrucat fara un capital suficient, care sa confere siguranta ca afacerea se va dezvolta in continuare, firma va trai de pe o zi pe alta, din experiente, nivelul de risc fiind crescut. In aceasta situatie firma este extrem de vulnerabila.

Intreprinzatorul trebuie sa asigure fondurile necesare crearii celor trei tipuri principale de capital utilizate in activitate:

-capitalul fix - imobilizat in activele fixe, cu rol de formare a fondurilor permanente ale firmei (cladiri, terenuri, autovehicule, echipamente, instalatii, utilaje etc.) si care constituie infrastructura de sustinere a firmei;

-capitalul circulant - care reprezinta fondurile circulante ale firmei si asigura continuitatea desfasurarii activitatii;

-capitalul pentru dezvoltare - care este afectat extinderii afacerii, schimbarii directiei initiale a activitatii si diversificarii acesteia.

Primul pas pe care un intreprinzator trebuie sa-l faca este estimarea cat mai precisa a sumei de bani necesare afacerii, indiferent de etapa ciclului de viata al afacerii (capital pentru demararea afacerii, pentru functionarea firmei pe termen scurt sau pentru dezvoltare strategica pe termen lung). Pregatirea unei proiectii realiste a necesarului de finantare presupune luarea in considerare a unei game largi de costuri asociate cu planul de afaceri, ajutand si la prezentarea in fata unui creditor sau investitor caruia ii demonstreaza faptul ca va intelegeti afacerea si piata in care aceasta actioneaza.

Ideea despre finantare pe care o au majoritatea intreprinzatorilor este de a acumula banii necesari afacerii din orice sursa, pe orice cai, in orice cantitate si cat mai usor posibil. Din pacate, aceasta abordare nu tine cont de faptul ca obtinerea banilor pentru afacere implica o multime de compromisuri, atat financiare cat si nefinanciare, bune sau relea.

Dar firmele au nevoie de mai mult decat o simpla suma de bani, ele au nevoie de bani “inteligenti”, ceea ce presupune ca acesti bani aduc impreuna cu ei si sprijin si consultanta pentru afacere. Astfel de finantare poate fi o finantare garantata de o organizatie guvernamentala, situatie care permite mentinerea proprietatii intacte pana in momentul in care veti dori sa vindeti o parte din actiunile firmei.

In general, sursele (posibilitatile) de finantare ale unei afaceri pot fi grupate dupa cum urmeaza :

- fondurile proprii si fondurile imprumutate de la familie si prieteni;

- creditele bancare;

- emiterea de actiuni;

- emiterea de obligatiuni;

- finantarile din programe speciale;

- fondurile de cfapital de risc;

- leasingul;

- creditele de la furnizori si clienti;

- creditele pe efecte de comert (factoringul si scontarea)

Ne vom ocupa indeosebi de un din sursele de finantare, si anume creditarea.

Creditul bancar

Creditul bancar reprezinta o sursa principala de fonduri, in special pentru firmele mici si mijlocii. In cazul Romaniei, accesul la credit al firmelor noi sau de mici dimensiuni este mai dificil.

In general nevoia de creditare apare din lipsa fondurilor proprii pentru a face fata in intregime cheltuielilor ocazionale de desfasurare normala a activitatii complexe a fiecarui agent economic (productie, investitii, comerciala etc.). La orice agent economic apar dezechilibre, disfunctionalitati in cazul trezoreriei, al gestiunii intreprinderii. De aceea creditul de trezorerie ocupa o pondere insemnata in totalul creditelor bancare. Creditul de trezorerie este necesar cand activul circulant din bilant nu poate fi acoperit integral din incasari si din fondul de rulment. Se poate afirma ca in cadrul creditelor de exploatare creditul de trezorerie detine primul loc. Orice agent economic detine active circulante importante determinate in primul rand de activitatea de productie si in al doilea rand, de creantele asupra clientelei. La orice agent economic, sursele de finantare trebuie sa fie suficiente pentru a face fata nevoilor de acoperire a activului circulant.

In tara noastra, fondul de rulment are in general un volum mai mare decat in tarile cu o economie dezvoltata, ca urmare a vitezei mai mici de rotatie a mijloacelor circulante in general si a ciclului de fabricatie mai lung. De aceea, avand in vedere si faptul ca mijloacele proprii de finantare sunt limitate, putem afirma ca la noi, necesitatea creditelor bancare este mai mare. Adaugam la cauzele de mai sus si stocurile mai mari de produse finite care nu se vand (ca urmare a nefolosirii marketingului vanzarii) si incasarilor restante care au ajuns la un nivel de nesuportat. Necesarul total de fonduri si deci de credite este determinat si de modul de gestionare al agentului economic. Daca printr-o gestionare eficienta a fondurilor se poate asigura rotatia stocurilor, recuperarea mai rapida a creantelor nemobilizate, obtinerea prelungirii creditului furnizorilor, cresterea avansurilor primite de la partenerii de afaceri, putem vorbi de o reducere a necesarului de credite al agentilor economici.