Decizia de Investiții

Definirea investiţiilor

Investiţiile pot fi definite în funcţie de cele două sensuri ale acestei noţiuni în sens larg, respectiv în sens restrâns.

În sens larg, investiţiile reprezintă totalitatea cheltuielilor sau alocărilor de fonduri de la care se aşteaptă obţinerea de venituri viitoare. Cu alte cuvinte, investiţiile reflectă plasamentul de mijloace băneşti atât în imobilizări pe termen lung de natură corporală, necorporală şi în participaţiuni, cât şi în imobilizări pe termen scurt.

În sens restrâns, investiţiile sunt cheltuielile angajate pentru obţinerea de active fixe (construirea, reconstruirea, lărgirea, modernizarea şi achiziţionarea de active fizice de natura maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, clădirilor, mijloacelor de transport şi a altor instrumente de muncă). Sunt considerate investiţii şi cheltuielile cu lucrările de proiectare, prospecţiunile şi explorările geologice, precum şi cele legate de pregătirea personalului ce va lucra la obiectivele de investiţie.

De asemenea, după opiniile mai multor autori de specialitate, investiţiile pot fi definite din mai multe puncte de vedere.

Astfel, în viziune economică, investiţiile au în vedere constituirea capitalului fix (a factorilor de producţie şi de comercializare), ce contribuie la creşterea potenţialului economic al întreprinderii şi la funcţionarea acesteia pe mai multe cicluri de exploatare succesive.

Din punct de vedere financiar, investiţia reprezintă schimbarea unei sume de bani prezentă şi certă pentru achiziţionarea sau obţinerea unor active fixe, în speranţa obţinerii unor venituri viitoare superioare, dar probabile, din exploatarea acestora. Investiţiile sunt rezultatul angajării de cheltuieli în active imobilizate în vederea obţinerii unor fluxuri de încasări, eşalonat în timp, din exploatarea acestora.

În sens contabil, investiţiile sunt alocările de sume (trezorerii disponibile) pentru procurarea sau producerea de active fixe (terenuri, clădiri, echipamente, patente, etc.) care vor genera fluxuri financiare de venituri şi cheltuieli din exploatare.

Psihologic, investiţia are în vedere intenţia individului sau firmei care investeşte ceea ce duce la decalarea consumului în timp. Astfel, cel care investeşte, investitorul, îşi asumă nişte riscuri atunci când acceptă schimbul unor satisfacţii certe şi imediate, în speranţa obţinerii unor satisfacţii viitoare superioare, dar incerte.

Indiferent de modul de definire al investiţiilor, acestea prezintă următoarele caracteristici specifice:

- cu ocazia desfăşurării unei investiţii se produce o transformare a valorii din forma bănească în forme materiale diverse care au durate de viaţă economică îndelungate;

- prin procesele de valorificare care urmează se speră obţinerea unei valori suplimentare concretizată într-un surplus monetar;

- operaţiunile de constituire a activelor imobilizate şi cele de valorificare implică numeroase riscuri care dau caracter aleatoriu rezultatelor;

- pe durata desfăşurării investiţiei are loc o imobilizare de mijloace financiare al cărei cost trebuie acoperit în viitor de rezultatele nete sperate.

Orice investitie cuprinde urmatoarele elemente:

-un subiect, persoana fizica sau juridical care investeste;

-un obiect, care cuprine obiecte sau mijloace in care se investeste;

-un cost, reprezentand mijloace financiare alocate investitiilor sau efortul facut de investitor;

- efectul sau valoarea economica, rezultata in urma investitiei.

In metodologia ONU in legatura cu investitiile se folosesc doi termeni:

1. investitii brute care cuprind valorile mijloacelor fixe in functiune, cresterea valorii mijloacelor fixe circulante si soldul miscarii capitalului strain;

2. investitii nete care cuprind investitiile brute � amortizarea.

Investitiile pot fi privite in primul rand ca o cheltuiala,respectiv o resursa de tip avansat,in

sensul ca este utilizata in present si va duce la obtinerea de efecte viitoare si in al doilea

rand ca un proces formand procesul investitional.

Cheltuielile in investitii pot fi de doua categorii:

1. cheltuieli principale sunt cheltuieli legate direct de mijloacele fixe, cheltuieli de achizitie, cheltuieli de productie;

2. cheltuieli derivate care nu sunt legate in mod direct de mijloacele fixe (ex.cheltuieli cu studii de teren)

Tot in categoria cheltuielilor de investitii sunt cuprinse si unele cheltuieli care nu sunt de natura investitiilor dar care prin rolul lor servesc procesul investitional:

- cheltuieli asimilate investitiilor: prospectiuni, cheltuieli de foraj etc.

- cheltuieli pentru pregatirea si prognozarea investitiilor : licente, elaborarea de proiecte

- lucrari necesre pentru imbunatatiri funciare

- impadurirea unor terenuri, plantatii pomi-viticole si achizitii de animale.

Etapele procesului de investitii:

1.Cererea de investitie se refera la aparitia unei nevoi, pentru a carei satisfacere este necesara constituirea de noi mijloace fixe sau dezvoltarea si largirea celor existente.Cererea de investitie este cea care declanseaza procesul investitional.

2.Capacitatea economica de investitii se refera la existenta resurselor materiale,financiare si valutare care pot fi alocate in procesul investitional.

3.Decizia de investitie se ia in functie de cererea de investitii si de capacitatea economica de investitii.Principala caracteristica a deciziei de investitii este caracteristica de unicitate , deoarece sistemul care se creaza prin ducerea la indeplinire a deciziei nu mai poate fi corelata decat printr-o alta decizie de investitie, in cu totul alte conditii de cantitate si calitate.

Decizia de investitie cuprinde:

- formularea si analiza problemei

- documentarea si informarea

- stabilirea criteriilor