Definirea Conceptelor de Credit și Leasing

CAP. I. DEFINIREA CONCEPTELOR DE CREDIT ŞI LEASING

1.1. Creditul, definire şi clasificare

Termenul de “credit” provine din limba latină de la cuvântul “creditum”, având următoarea semnificaţie: convingerea celui ce dă unei persoane anumite bunuri, lucruri sau servicii, că va primii în timp valori corespunzătoare.

În modul cel mai general putem define creditul ca relaţia dinte o persoana fizică sau juridică (creditor) care acordă un împrumut în bani sau vinde mărfuri sau servicii, cu plata amânată temporar, şi o alta persoană fizică sau juridică (debitor) care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie (cu plata amânată temporar), în condiţiile specificate în acordul de credit.

În economia de piaţă raporturile de credit se caracterizează printro varietate mare, generată de criteriile utilizate în urmarirea lor. Principalele sfere ale creditului, cristaliyate de-a lungul vremii sunt:

• Creditul comercial;

• Crediul bancar;

• Creditul obligator;

• Creditul ipotecar;

• Creditul de consum;

• Alte categorii de credit.

Creditul comercial, îmbină pe de-o parte, intereseul producătorului de a asigura vănzarea produselor sale şi, pe de altă parte, interesul comerciantului lipsit de capital care, se învoieşte de fapt, să plătească marfa după vânzarea ei.

Pentru beneficiarul creditului commercial, care foloseşte produsele primate pentru desfăşurarea activităţii proprii, acest tip de credit devine o resursă principaală de capital circulant care-l scuteşte să recurgă la alte resurse, ca de exemplu creditul bancar.

Creditul bancar este reprezentat de împrumutul acordat în bani de către bănci întreprinderilor particulare sau publice, precum şi persoanelor fizice.

În acest caz raporturile de credit ale întreprinderilor cu băncile sunt, de regulă, reciproce. Pe de o parte, întreprinderile formează la bănci depozite care sunt folosite ca resurse, iar pe de altă parte, băncile acordă credite întreprinderilor pentru nevoile de producţie curente sau pentru alte investiţii.

Esenţialul în aceste raporturi este faptul că unul dintre parteneri este banca iar relaţiile dintre bancă şi parteneri se desfăşoară în scopul valorificării capitalurilor disponibile şi realizării de profit, în special sub formă de dobânzi.

Creditul obligatar se referă la acele relaţii de credit în care partenerii, sunt pe de o parte instituţiile de stat sau unităţiile economice (în calitate de debitori), care emit obligaţiunile, iar pe de altă parte, subscriitorii şi deţinătorii acestor obligaţiuni (în calitate de creditori), care işi angajează astfel capitalurile, în vederea obţinerii unui veni sigur, sub formă de dobândă.

Preferinţa întreprinderilor pentru o astfel de sursă financiară este motivată de faptul că:

- Nu conduce la modificarea poziţiei acţionarilor, comparative cu sporirea capitalului prin emisiunea de acţiuni;

- Costul apelării la creditul obligatar este mai mic decât costul capitalului propriu;

- Deţinătorul de obligaţiuni este un factor comod pentru întreprindere, creanţa nepermiţându-i intervenţia în activitatea acesteia.

Creditul ipotecar reprezintă o formă special de credit desinat activităţii imobiliare, care se acordă pe baza unei ipoteci constând dintrun drept real, care grevează un bun imobil pentru a garanta rambursarea creditului de către debitor.

În caz de neplată a împrumutului, creditorul are dreptul să ceară prin justiţie, scoaterea la vânzare prin licitaţie publică a bunului imobil, ipotecat, iar din preţul obţinut să-şi reţină suma împrumutată, împreună cu donâda şi cheltuielile prilejuite de vânzare şi de judecată.

Creditul ipotecar, în ţările cu economie de piaţă, reprezintă una din cele mai importante categorii de credit, deoarece acest tip de economie cultivă, dezvoltă şi sprijină populaţia individuală.

Creditul de consum este creditul pe termen scurt şi mijlociu acordat persoanelor individuale pentru acoperirea costului bunurilor procurate prin intermediul reţelei comerciale.

Acest tip de credit anticipează momentul intrării ăn posesia bunurilor şi permite accesul cumpărătorilor cu venituri mai mici la bunuri cu folosinţă îndelungată, de valoare mare. În acest fel, pe de o parte, se asigură satisfacerea dorinţelor şi necesităţiilor uneimari mase de consumatori, iar pe de altă parte, se promovează pe scară largă producţia şi circulaţia uni game extinse de mărfuri, dincolo de cererea solvabilă a populaţiei.

Alte categorii de credit iau în considerare mai multe criteria de clsificare:

• După poziţia geografică a creditorului distingem:

a) Credite interne, când debitorul şi creditorul aparţin aceleiaşi ţări;

b) Credite externe, când debitorul şi creditorul aparţin unor ţări diferite.

• După calitatea debitorului creditele pot fi:

a) Private, acordate societăţilor comerciale, persoanelor fizice;

b) Publice, acordate statului prin subscripţie public de titluri de credit.

• După durata împrumutului, creditele pot fi:

a) Pe termen scurt (până la un an), se acordă pentru necesităţi curente de producţie şi circulaţie;

b) Pe termen mediu (între 1 şi 5 ani);

c) Pe termen lung (peste 5 ani), pentru lucrări de investiţii.

• După forma creditelor acordate se disting:

a) Credite bancare clasice;

b) Credite bancare acordate în formă specific: credite de scont, operaţii de factoring.

Pe lângă resursele interne o întreprindere poate apela şi la surse externe de capital prin solicitarea de credite (împrumuturi) externe sau prin atragerea investiţiilor directe de capital.

Creditele externe sunt de mai multe categorii:

- Credite guvernamentale sau cu garanţie guvernamentală care se acordă pe baza convenţiei încheiată între guvernul ţării care va acorda credfite şi guvernul ţării care va prii credite, stabilindu-se în acelaşi timp şi plafoane de garanţii ale împrumuturilor;

- Credite bancare, unde riscul este exclusive al băncilor;

- Credite consorţionale, acordate de un grup de bănci format temporar, fără personalitate juridică. Grupul, consorţiul bancar este constituit în mod special în vederea acordării de credite unui beneficiar dintro terţă ţară pentru realizarea unor investiţii de mare anvergură (construcţii de aeroporturi, de porturi, construirea de autostrăzi, etc.);

- Credite acordate de instituţii financiare internaţionale preum Fondul Monetar Internaţional, Banca de Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Credite acordate de către aceste instituţii internaţionale sunt acordate condiţionat, în vederea atingerii obiectivelor propuse.