Euro-Moneda internațională

Capitolul 1. Funcţiile unei monede internţionale

1.1 Funcţiile monedei

Plecând de la etimologie, cuvântul monedă işi are originile în latinescul ,,moneta’’. În sens restrâns, moneda reprezintă o parte din bani, acele piese metalice, chiar dacă au sau nu valoare proprie deplină. Din punct de vedere fizic, monedă este concepută dintr-un anumit metal, sau aliaj, cu a o anumită greutate, formă, dimensiune, care este folosită ca bani intr-o anumită zonă. Cu toate acestea, în momentul actual, termenul de monedă este utilizat în sens larg, având în componenţa sa, biletele de bancă dar şi banii de cont.

Totodată moneda poate fi definită şi prin funcţiile sale. De atlfel, moneda deplineşte trei funcţii de bază:

1. Funcţia de mijloc de schimb;

2. Funcţia de măsură a valorii;

3. Funcţia de rezervă a valorii;

În ceea ce priveşte funcţia de mijloc de schimb, banii sunt folosiţi în tranzacţii în măsura în care ar putea fi utilizaţi pentru achiziţionarea unor bunuri şi servicii şi nu pentru că deţin valorea intrinsecă. În cadrul acestei funcţii se poate observa şi existenţa funcţiei mijloc de cumpărare dar şi funcţia de mjloc plată.

Prin cea de doua funcţie, la fel cum reiese din denumirea sa, moneda permite exprimarea valorii bunurilor şi serviciilor. Pentru a determinat această valoare se stabileşte un preţ.

Ultima funcţie de bază, cea de rezervă a valorii presupune un proces de economisire, pentru a realiza un consum în viitor. Astfel are loc un transfer de putere de cumpărare din prezent în viitor.

Luând în considerare aceste trei funcţii, o monedă pentru a fi internaţională trebuie să îndeplinească şi unele caracteristici. Una dintre ele face referire la schimburile internaţionale. Astfel moneda este folosită pentru a “contracara” oferta de mărfuri şi servicii de pe plan mondial. Moneda internaţională este folosită şi pentru acordarea de credite de diferite instituţii internaţionale. De remarcat este faptul că o monedă internaţională când este folosită pentru anumite operaţiuni oferă o anumită încredere şi stabilitate ţărilor.

Pe lângă cele trei funcţii enumerate mai sus, o monedă internaţională trebuie sa îndeplinească şi funcţii cu caracter oficial dar şi privat.

Tabelul nr.1 – Funcţiile unei monede internaţionale

Funcţia Funcţia cu caracter oficial Funcţia cu caracter privat

Mijloc de schimb Monedă de intervenţie Monedă de plată în schimburile internaţionale de bunuri şi servicii

Monedă folosită pe piaţa valutară

Măsură a valorii Monedă de raportare Monedă folosită în schimburile comerciale

Prezervare a valorii Monedă de rezervă Monedă de exprimare a activelor internaţionale

Sursa: http://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/eurointernationalroleen.pdf, pag.29

1.2 Funcţii cu caracter oficial

Ca şi monedă de intervenţie pe piaţa valutară, moneda internaţională este folosita pentru a restabili echilibru monetar. De exemplu în anul 2010, Japonia a intervenit pentru a micşora nivelul foarte ridicat al yenului pe pieţele de schimb.

Funcţia - monedă de raportare se referă la faptul că monedele folosite de ţări trebuie să se raporteze la o anumită monedă, etalon. Astfel, în perioada când se aplica etalonul aur, comparaţia unităţilor monetare se realiza, prin raportare la o altă moneda(USD) . Un alt exemplu de raportare se regăseşte în primul amendament luat de FMI, prin care creează un nou activ financiar de rezervă ce este definit prin raportare la aur.

Cea de treia funcţie oficială, cea de monedă de rezervă se referă la faptul că o parte din rezerva naţională a fiecărui stat este deţinută într-o monedă internaţională.” Dolarul american este, fără îndoială, moneda de rezervă a lumii. Mai mult de 60% din rezervele valutare deţinute de băncile centrale sunt în dolari” . Dintre cele mai însemnate caracteristici ale unei monede de rezervă se amintesc:” modelele economice şi comerciale, adâncimea pieţei financiare, încrederea în valoarea monedei şi inerţia de la utilizarea anterioară” .