Evaluarea factorilor determinanți ai performanțelor financiare ale companiilor

I. INTRODUCERE

În cadrul cotidianului performanța este un concept cheie în ceea ce privește mediul economic, sub formă de schimbări rapide, concurență acerbă și globalizare. Performanța companiilor poate fi un fenomen ce înglobează mai multe obiective strategice, care implică toate categoriile de părți interesate și reprezintă o inițiativă esențială pentru controlul și implementarea strategiilor pe termen lung.

Companiile trebuie să ia diverse decizii financiare anticipative pentru a-și atinge principalele obiective stabilite. Există o relație directă între deciziile care trebuie luate de o companie și performanțele financiare ale acesteia. Companiile trebuie să ia decizii pentru a obține o performanță financiară optimă pentru a-și menține activitățile, pentru a stabili un avantaj competitiv și pentru a-și atinge obiectivele pe termen lung. Diverse raporturi financiare care vin în prim plan în luarea deciziilor de către companii au, de asemenea, un impact asupra performanței financiare a companiilor. Folosind diferite raporturi financiare, companiile sunt capabile să determine amploarea succeselor sau eșecurilor activităților lor.

Capacitatea companiilor de a-și continua operațiunile, productivitatea și concurența cu posibilii competitori este asociată cu performanțele din cadrul companiei. Identificarea posibilelor modalități de creștere a valorii companiei sau găsirea diverselor cauze de neperformanță a acesteia se pot identifica într-o manieră sănătoasă numai prin măsurarea și analizarea performanțelor financiare ale companiei.

Pe de altă parte, performanța financiară reflectă rentabilitatea companiei în sensul cel mai pur. În special, evaluarea succesului comapaniei și analizarea lichidității, operațiunilor și relațiilor de performanță sunt importante pentru a evalua starea actuală și succesul viitor al companiilor.

Prin urmare, măsurarea și analiza performanței financiare este una dintre responsabilitățile importante ale managerilor de companii din toată lumea. În ceea ce privește momentul prezent, managerii companiilor analizează situația actuală a companiei și succesul financiar din perioadele anterioare și încearcă să răspundă la întrebarea care va fi performanța viitoare a companiei în viitorul apropiat.

II. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

Deși au fost efectuate numeroase studii pe acest subiect, conceptul de „performanță” nu a putut fi definit pe deplin, dar lucrarile din literatura de specialitate au încercat să modeleze suficient de bine conceptul de “performanță”. Astfel, mulți autori au stabilit modele de management care încearcă să explice performanța și corelarea acesteia cu procesele și strategiile interne ale companiilor.

Conceptul de performanță financiară a companiilor, în literatura de specialitate, de-a lungul timpului s-a conturat prin numeroase studii, prin intermediul cărora s-au putut identifica o serie de factori care au un impact direct/indirect asupra performanței din punct de vedere empiric. Astfel, în cele ce urmează vom puncta rezultatele studiilor din literatura de specialitate, care au cercetat impactul a diverși factori de influență asupra performanței financiare a companiilor.

O primă cercetare pe această temă a fost a lui Cross și Lynch (1988), care au introdus „Tehnica de analiză și raportare strategică de măsurare” - model SMART, cunoscut și sub numele de „Piramida de performanță”. Partea de sus a piramidei conține misiunea corporativă, în timp ce țintele sunt plasate în partea de jos, astfel încât strategiile pot fi legate de operațiuni. În partea de jos sunt patru pârghii cheie: calitate, livrare, timp de procesare și cost. Acest model SMART ajută la modelarea companiei ca o entitate economică integrată.

Hall și Weiss (1967) au găsit o relație pozitivă semnificativă între rentabilitate, prin indicatorii de performanță financiară și mărimea activității într-un studiu realizat cu 400 de companii alese între anii 1956 și 1962.

Un alt studiu care investighează evoluția performanțelor financiare ale companiilor a fost realizat de Kosa, Lang și Netter (1992). În studiul respectiv, au fost analizate performanțele financiare ale companiilor care și-au desfășurat activitatea în perioada 1980-1987 și s-a observat că, companiile au avut modificări de politică financiară în perioadele cu performanțe mai scăzute și, în consecință, numărul angajaților a fost redus, domeniile de activitate au fost reduse și diverse costuri au fost reduse la minimum.

Stekler (1964) a clasificat companiile în funcție de mărimile lor, ținand cont de totalul activelor deținute și a analizat variabilitatea raporturilor de rentabilitate în funcție de mărimile acestor companii în perioada dintre anii 1955 și 1958.