Evoluția accizelor în România

Tratarea teoretica a accizelor

Interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale cu privire la accize se asigură numai în condițiile în care se înțelege corect și pe deplin: sensul și conținutul noțiunii de accize; scopul introducerii accizelor; care sunt accizele „armonizate”, accizele „nearmonizate” și distincția dintre acestea; accize armonizate la nivelul Uniunii Europene; definițiile principalelor noțiuni, termeni și expresii specifice accizelor.

În Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal accizele sunt reglementate în „Titlul VIII. Accize și alte taxe speciale”, care conține „Capitolul I. Regimul accizelor armonizate”, „Capitolul II. Regimul accizelor nearmonizate”, „Capitolul III. Contravenții și sancțiuni”, „Capitolul IV. Infracțiuni”, „Anexa 1” și „Anexa 2”, respectiv în articolele de la nr. 335 la nr. 452. În Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal accizele sunt reglementate în articolele de la nr. 336 la nr. 444.

Accizele reprezintă impozite indirecte, datorate bugetului de stat, care se percepe asupra unor bunuri și servicii de consum, provenite din țară, din afara țării (= achiziții din U.E.) și din import. Atât din punct de vedere al sensului, cât și al conținutului, definiția corectă pentru acciză este de „impozit”, și nu de „taxă”, respectiv de „impozit de consumație” și nu de „taxă de consumație”. Cu toate că, pentru accize, definiția de „taxă de consumație” nu este corectă, aceasta a devenit „de uz curent” în vorbirea curentă, în literatura de specialitate, în legislație și chiar în unele dicționare, inclusiv în DEX, care o definesc confuz, atât ca „impozit indirect”, cât și ca „taxă de consumație”.

Inițial, accizele au fost concepute și introduse cu triplul scop:

1. de a frâna producția și, respectiv consumul ostentativ, parazitar, de lux și de vicii;

2. pentru eliminarea sărăciei absolute prin redistribuirea veniturilor, adică prin a se lua (pe calea acestor „impozite speciale”, numite și supraimpozite), o parte din venitul și/sau averea celor cu venituri/averi mari, în special de la cei care duc o viață de lux sfidător și consumatori de vicii (precum băuturile alcoolice, țigările, prostituția, jocurile de noroc etc.), și a se da celor săraci (în special celor săraci, dar nu din vina lor, nu celor ajunși săraci pentru că nu vor să muncească);

3. de a crește veniturile bugetare.

Accizele armonizate

Accizele armonizate sunt accizele care (1) sunt reglementate prin legislația comunitară, și (2) trebuie respectate de țările membre.

Accizele armonizate (puse de acord cu legislația U. E.) se aplică, în orice țară membră a U.E., atât pentru produse provenite din producția internă, cât și pentru cele din import, fără nicio diferențiere.

În România, accizele armonizate (reglementate în mod unitar la nivelul U. E.) se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producția internă sau din import (a se vedea art. 162 din Codul fiscal): a) bere; b) vinuri; c) băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri; d) produse intermediare; e) alcool etilic; f) tutun prelucrat, care include: țigarete; țigări și țigări de foi; tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în țigarete; alte tutunuri de fumat; g) produse energetice, care includ: benzină cu plumb; benzină fără plumb; motorină; păcură; gaz natural; petrol lampant (kerosen); cărbune și cocs; h) energie electrică, care include: electricitate utilizată în scop comercial; electricitate utilizată în scop necomercial.

Produsele: bere; vinuri; băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri; produse intermediare; alcool etilic; tutun prelucrat; produse energetice; energie electrică faptul generator ia naștere în momentul producerii lor pe teritoriul comunitar sau la momentul importului lor în acest teritoriu.

Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile. Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul este eliberat pentru consum în România (a se vedea și art. 192 din Codul fiscal).