Exigențe ale integrării României în Uniunea Europeană - impactul aderării asupra economiei naționale

Capitolul 1

Exigenţe ale integrãrii României în Uniunea Europeanã

1.1 Scurt istoric privind relaţiile României cu Uniunea Europeanã

Primele relaţii formale între România şi, pe atunci, Comunitatea Economicã Europeanã, au fost întemeiate în anul 1967, prin iniţierea negocierilor pentru încheierea unor serii de acorduri tehnico-sectoriale în ceea ce privea anumite produse agroalimentare. Aceste acorduri au urmãrit, pe de o parte, scutirea de taxe suplimentare a produselor româneşti, iar pe de altã parte, obligarea pãrţii române sã respecte un anumit nivel al preţurilor pentru a nu crea dificultãţi pe piaţa statelor membre.

Între Comunitatea Europeanã şi România a fost încheiat un Acord comercial încã din 1980, ulterior fiind suspendat de cãtre Comunitate din cauza încãlcãrii drepturilor omului în perioada regimului ceauşist.

La 1 februarie 1993, România semneazã Acordul European, care prevedea o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte. Dupã o perioadã de 2 ani intrã în vigoare Acordul European, iar în iunie 2005, România depune cererea pentru aderarea la Uniunea Europeanã.

În noiembrie 1998, Comisia Europeană publică primul Raport de Ţară privind procesul de aderare a României la Uniunea Europeană. Un an mai târziu, în decembrie, Consiliul European decide la Helsinki începerea negocierilor cu 6 dintre ţãrile candidate, printre care şi România.

În februarie 2000, în cadrul reuniunii Consiliului UE pentru Afaceri Generale, are loc deschiderea oficialã a negocierilor de aderare.

Pe 13 noiembrie 2002, Comisia adoptã o “foaie de parcurs” pentru România şi ţara sa vecinã, Bulgaria. La 20 noiembrie, Parlamentul European ia în considerare ca data de 1 ianuarie 2007 sã fie data la care aderã România la Uniunea Europeanã, iar pe 12-13 decembrie, Consiliul European de la Copenhaga adoptã foile de parcurs pentru România.

În primãvara anului 2003, Comisia Europeanã prezintã ediţia revizuitã a Parteneriatului de Aderare cu România.

La 17 decembrie 2004, la întâlnirea cu Consiliul European de la Bruxelles, România primeşte confirmarea politicã a încheierii negocierilor de aderare la Uniunea Europeanã. României i se recomandã sã continue reformele şi sã implementeze angajamentele care se referã la acquis-ul comunitar, în special în domeniile: Justiţie şi Afaceri Interne, Concurenţã si Mediu. Uniunea Europeanã a continuat monitorizarea pregãtirilor de aderare şi a considerat cã România va fi capabilã sã îşi asume obligaţiile de membru de la 1 ianuarie 2007.

În 2005, la 13 aprilie, Parlamentul European a dat şansa sigurã a aderãrii României la Uniunea Europeanã, cu 497 voturi pentru, 93 împotriva şi 71 de abţineri, a fost adoptatã rezoluţia. La 25 aprilie, în cadrul unei ceremonii oficiale, desfăşurate la Luxemburg, Preşedintele României, Traian Băsescu, semnează Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.

La 1 ianuarie 2007, România a devenit oficial stat membru al Uniunii Europene. Calitatea de stat membru implică atât drepturi, cât şi obligaţii. Toate acestea provin din tratatele şi legislaţia adoptate de Uniunea Europeană de la înfiinţare până în prezent, la fel ca oricărui alt stat membru al Uniunii Europene.

Martie 2011 reprezintã data pentru aderarea României la Spaţiul Schengen.