Fondul Monetar Internațional

Fondul Monetar Internaţional

Introducere:

FMI este un organism interstatal autonom specializat din sistemul ONU, al cărui statut a fost adoptat la 22 iulie 1944 de către cele 45 de state participante la Conferinţa Monetară şi Financiară de la Bretton Woods. Împreună cu Banca Mondială a fost conceput să participle la implementarea unei economii liberale în lume. La început sistemul Bretton Woods a inclus Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO), care, împreună cu FMI şi Banca Mondială, trebuia să îndepărteze economia mondială de politicile nesănătoase care au cauzat: protecţia comercială, devalorizarea monedelor naţionale şi dezvoltarea economică ilegală.

Planul de creare a FMI a fost realizat la sfârşitul anilor ’30 în SUA şi Marea Britanie şi a avut drept scop stabilitatea monetară. Înfiinţarea FMI a fost grăbită si de perioada de după recesiune dar şi de somaj iar scopurile acestei noi organizaţii a fost de cooperare monetară, de a avea monedele naţionale ale statelor membre, stabile şi convertibile dar şi de a spori comerţul şi investiţiile internaţionale.

La înfiinţarea FMI`ului erau 30 de membri in anul 1944, apoi în anul 1991 154 de ţări membre, în 1998 182 iar în prezent sunt 186 de state care fac parte din această organizaţie internaţională.

Prin acordurile încheiate, Conferinţa monetară a prevăzut înfiinţarea a două organisme: Fondul Monetar Internaţional şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Rolul principal în cadrul sistemului monetar internaţional este deţinut de FMI., prevăzându-se că o ţară nu poate deveni membru B.I.R.D. atâta timp cât nu este membru FMI.

Activitatea oficială a F.M.I. a început la 1 martie 1947. La 15 noiembrie 1947, F.M.I. a obţinut statutul de instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite, după ce Adunarea Generală a aprobat Acordul încheiat de ECOSOC cu FMI. prin consultări şi recomandări, însă Organizaţia Naţiunilor Unite nu poate interveni în mod direct în activitatea acestuia.

Capitalul Fondului Monetar Internaţional este format din sumele cotelor de participare ale ţărilor membre, din dobâzile percepute de la statele creditate şi din alte surse. După refacerea financiară a Europei în anii ’60, FMI a devenit din nou foarte activ pe pieţele monetare internaţionale, după ce SUA a suspendat convertibilitatea dolarului în 1971.

Fiecare stat achită cota sa la Fond în proporție de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan internațional (dolarul american, euro, yenul japonez sau lira sterlină) sau în DST, iar restul de 75% în moneda națională. Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani. În urma unei majorări cu 45% a cotei de subscriere începând cu 22 ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridică în prezent la aproximativ 311 miliarde de dolari americani. Puterea de vot a fiecărei țări este proporțională cu cota subscrisă.

Drepturile speciale de tragere sau DST este moneda virtuală a Fondului Monetar Internațional, conceput ca înlocuitor al standardului aurului. Tranzacțiile în interiorul Fondului Monetar Internațional sunt calculate în DST. O serie de valute naționale sunt fixate la un anumit raport în relație cu DST.

Valoarea sa se calculează în funcție de dolarul american (44%), euro (34%), yenul japonez (11%) și lira sterlină britanică (11%), conform cotațiilor de la bursa londoneză.

Sistemul de vot al FMI şi Băncii Mondiale depinde de depozitul fiecărui membru şi de o cotă parte în funcţie de puterea economică, de PIB, de rezerva externă şi de valoarea exporturilor ţării respective. Fiecare stat mai puţin dezvoltat a primit 250 de voturi de bază şi are dreptul sa obţină câte un vot în plus pentru fiecare cotă adiţională, echivalentă a 100.000 $, iar statele dezvoltate controlează doua treimi din voturi.

FMI joacă rol de investitor particular, prin crearea şi garantarea unei stabilităţi in mediul de afaceri. Acordul dat politicii economice unei ţări membre îmbunătăţeşte valoarea riscului pentru creditori şi investitori particulari.

Obiectivele FMI:

- să promoveze cooperarea monetară internaţională prin intermediul unei instituţii permanente, care să constituie un mecanism de consultare şi colaborare cu ţările membre în probleme monetare internaţionale

- să faciliteze expansiunea şi creşterea echilibrată a comerţului internaţional, aducându-şi astfel contribuţia la promovarea şi menţinerea unui nivel ridicat de folosire a capacităţilor de producţie în toate ţările membre, la sporirea resurselor productive şi la creşterea venitului lor naţional;

- să promoveze stabilitatea cursurilor valutare şi evitarea devalorizărilor monetare ca mijloc de concurenţă internaţională.