Fonduri Structurale

INTRODUCERE

Lucrarea abordează o temă de mare actualitate în contextul aderării României la U.E. în anul 2007, întrucât politica naţională de dezvoltare a României se va racorda din ce în ce mai strâns la politicile, obiectivele, principiile şi reglementările comunitare în domeniu, în vederea asigurării unei dezvoltări socio-economice de tip „european” şi reducerea cât mai rapidă a disparităţilor semnificative faţă de Uniunea Europeană.

Prima parte a lucrării face o introducere de amsablu în conceptul de fonduri structurale, prezentând o definţie succintă a acestora, a contextului care le generează, etapele apariţiei intrumentelor structurale precum şi modul de manifestare în sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii din România cu referire la cadrul de reglementare la nivel naţional şi european, precum şi la Programul operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice 2007-2013”.

În cea de-a doua parte a lucrării se prezintă documentaţia tehnico-economică aferentă demarării unui proiect de investiţi din fonduri structurale, find precizate etapele parcuse în elaborarea şi depunerea acestei documentaţii precum şi o serie de aspecte critice cu privire la dificultăţile întâmpinate de IMM-uri, îndeosebi în ceea ce priveşte consultanţa în domeniu.

Cea de-a treia parte a lucrării reprezintă un studiu de caz pe exemplul unui plan de afaceri întocmit în conformitate cu cerinţele europene în vederea accesării fondurilor structurale în sectorul IMM pe axa prioritară 1 – domeniul major de intervenţie 1.1 – Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţă a întreprinderilor, în special a IMM la o societate de panificaţie.

În final au fost prezentate o serie de concluzii cu privire la modul în care imm-urile pot beneficia de finanţarea din fonduri structurale, cu toate deficienţele şi dificultăţile pe care aceste le întâmpină în accesarea acestor fonduri.

CAPITOLUL I

SPRIJINIREA SECTORULUI IMM PRIN FONDURI STRUCTURALE

1.1. Fondurile structurale – noţiuni generale

Ţările membre ale Uniunii Europene şi regiunile au nevoie de asistenţă pentru a putea depăşi deficienţele structurale cu care se confruntă şi pentru a-şi dezvolta competitivitatea pentru a putea concura cu succes atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă. Asistenţa de acest tip e cu atât mai importantă acum, dată fiind creşterea decalajelor între regiuni pe care le antrenează extinderea.

Politica actuală de dezvoltare economică şi socialã a U.E. este pusă în aplicare prin Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune.

Principiul care stă la baza unei implementări cu succes a acestei politici este parteneriatul dintre toţi actorii implicaţi: administraţiile naţionale, regionale şi locale, societatea civilă, mediul de afaceri, unităţi de cercetare şi dezvoltare, etc.

Pentru programarea 2007-2013 există trei instrumente financiare cunoscute ca Fonduri structurale respectiv:

- Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR) – finanţează în principal infrastructura, investiţiile generatoare de locuri de muncă, proiecte de dezvoltare locală şi ajutoarele pentru întreprinderi mici şi mijlocii;

- Fondul Social European(FSE) – promovează reintegrarea în muncă a şomerilor şi a grupurilor defavorizate;

- Fondul de Coeziune (FC) – instrument structural ce intervine pe ansamblul teritoriului naţional al statelor membre al căror PIB/locuitor se situează sub pragul de 90% din media europeană pentru a cofinanţa nu programe, ci proiecte mari în domeniile mediu şi transport.

şi două Acţiuni Complementare, respectiv:

- Fondul European pentru Agricultură şi Dezvolare Rurală (FEADR);

- Fondul European pentru Pescuit (FEP).

Fondurile structurale nu constituie o sursă unică de finanţare în cadrul bugetul uniunii, ci fiecare fond acoperă zona sa tematică specifică. Fondurile structurale nu finanţează proiecte individuale separate. Ele finanţează programe de dezvoltare regională multianuale trasate împreună de regiuni, State Membre şi Comisie, pe baza orientării propuse de Comisie pentru întreaga Uniune Europeană.

Fig. 1.1. Separarea fondurilor structurale pe politici specifice

Ajutorul structural reprezintă efectiv, în acest fel, o valoare adaugată pentru teritoriile eligibile; statele membre sunt obligate să menţină angajamentele financiare la acelaşi nivel la care se aflau la începutul perioadei de programare.

Instrumentele de tip structural sunt o formă de finanţare nerambursabilă , dar funcţionează pe principiul cofinanţării. Proiectele sunt cofinanţate în special din fonduri publice ale Statului Membru, dar pot fi atrase şi din fonduri private.

1.2. Politica regională a Uniunii Europene

Pentru a putea avea o privire de ansamblu şi a putea înţelege mecanismul de acordare a fondurilor structurale trebuie să cunoaştem contextul care le generează. După cum se ştie, aceste fonduri sunt alocate doar statelor membre, prin intermediul politicii regionale a acesteia.

Competiţia în creştere dintre diferite regiuni, implicit activităţile desfăşurate în cadrul acestora, atât în interiorul Uniunii Europene cât şi în afara acesteia reprezintă o stare de fapt a lumii "globalizate" în care trăim. Nota distinctă pe care U.E. o realizează, în tot acest peisaj, constă în atenţia pe care o acordă faptului că nu toate regiunile se bucură de aceleaşi condiţii economice, geografice şi sociale şi, ca urmare a acestei realităţi, nu toate pot concura de pe aceleaşi poziţii.