Fundamentarea și realizarea veniturilor bugetare la Spitalului Clinic Dr. CI Parhon Iași

Cuprins proiect

Cap 1. Organizarea şi funcţionarea Spitalului Clinic “Dr. C.I. Parhon” Iaşi 3
1.1 Scurt istoric 3
1.2 Obiect de activitate 6
1.3 Organizarea internă a Spitalului Clinic “Dr. C.I. Parhon” 8
1.4 Funcţionalitatea Spitalului Clinic “Dr. C.I. Parhon” 12
1.5 Relaţii cu exteriorul 20
1.5.1 Relaţii cu ordonatorii de credite bugetare 20
1.5.2 Relaţii cu beneficiarii serviciilor 21
1.5.3. Relaţii cu furnizorii 22
1.5.4. Relaţii cu Trezoreria publică 23
1.6 Structura şi evoluţia indicatorilor financiari 25
Cap 2. Fundamentarea indicatorilor bugetari 27
2.1 Cadrul juridic utilizat în fundamentarea indicatorilor 27
2.2 Calcule de fundamentare a indicatorilor financiari 30
2.2.1 Fundamentarea indicatorilor de venituri 34
2.2.2 Fundamentarea indicatorilor de cheltuieli 40
2.3 Fluxuri informaţionale generate de fundamentarea indicatorilor 56
Cap 3. Finanţarea Spitalului Clinic “Dr. C.I. Parhon” 59
3.1 Surse de finanţare 60
3.2 Modalităţi tehnice şi proceduri prezente în finanţarea instituţiei 62
3.2.1. Deschiderea şi repartizarea de credite bugetare - pentru bugetul de stat 63
3.2.2. Alimentarea cu fonduri - pentru bugetele locale 67
3.3 Utilizarea efectivă a creditelor bugetare şi a fondurilor alocate. Plăţi pentru cheltuieli 68
3.4 Fluxuri informaţionale generate de finanţarea Spitalului Clinic “Dr. C.I. Parhon” 72
Bibliografie 77

Extras din proiect

Cap 1. Organizarea şi funcţionarea Spitalului Clinic “Dr. C.I. Parhon” Iaşi
1.1 Scurt istoric
Creat în 1943 ca Spital al Asigurărilor Sociale din Copou, Spitalul Clinic "Dr. C. I. Parhon" reprezintă unul dintre cele mai importante spitale din Iaşi, asigurând servicii medicale de cea mai înaltă calitate pentru teritoriul Moldovei.
Spitalul nostru oferă o abordare pluridisciplinară, în conformitate cu cele mai noi strategii de diagnostic şi tratament, pentru o largă varietate de patologii, fiind în acelaşi timp un puternic centru de învăţământ universitar şi postuniversitar, în componenţa sa existând trei clinici universitare. 
Spitalul medieval românesc a fost reprezentat de "bolniţele mănăstireşti". Despre instituţii spitaliceşti se poate vorbi în Moldova şi Ţara Românească de abia în secolul al XVIII-lea, dar în Transilvania aşezămintele spitaliceşti apar încă din secolul al XIII-lea la Sibiu şi Oradea, înfiinţate de ordinele ospitaliere catolice.
În primul deceniu al secolului al XVIII-lea spătarul Mihai Cantacuzino înfiinţează Spitalul "Coltea " din Bucureşti, cu rol de ospiciu pentru infirmi şi bolnavii cronici, cu o conducere eminamente laică şi personal medical calificat.
La mijlocul secolului al XVIII-lea se întemeiază la Iaşi Aşezământul Sfântul Spiridon, care evoluează de la o simplă bolniţă pe lângă Mănăstirea Sfântul Spiridon până la 13 spitale din cuprinsul întregii Moldove, din care numai 5 în oraşul Iaşi.
În timpul Regulamentului Organic, epitropia Casei Sfântul Spiridon ia mare amploare. Organizarea interioară a spitalului face progrese însemnate, reglementându-se o seamă de chestiuni de ordin intern: primirea bolnavilor, garda în spital, regimul alimentar, prescrierea şi eliberarea medicamentelor. În această perioadă apar şi secţii de specialitate.
În secolul al XIX-lea, obştile orăşeneşti încep să se preocupe de asistenţa medicală a locuitorilor, înfiinţându-se în acest scop noi spitale la Galaţi, Roman, Botoşani, Bârlad, Focşani, Târgu-Neamţ şi altele. Numărul medicilor era foarte mic comparativ cu nevoile principatului Moldova. În anul 1829 existau în Moldova numai 21 de doctori. Din 1847 fiecare ţinut era încadrat cu câte un medic, iar în 1859 numărul doctorilor creşte la 89.
Revoluţia industrială de la sfârşitul secolului al XIX-lea impune elaborarea unor legi care să protejeze muncitorii pentru cazurile de accidente de munca şi de boală
România se poate mândri că este prima ţară din lume care a încercat să reglementeze problema asigurărilor sociale sub un aspect modern. "Legea pentru organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti" elaborată de D. S. Neniţescu în 1912, creată dupa modelul german împarte asigurarea socială în trei mari ramuri independente:
• asigurarea contra bolilor;
• asigurarea contra accidentelor;
• asigurarea pensiei de bătrâneţe şi a invalidităţii în caz de boală.
Legea din 1912 a fost o lege modernă şi echilibrată, la nivelul celor mai bune realizări în domeniu pe plan european. Această lege a acţionat în vechiul regat până în 1933 când se produce o unificare a legislaţiei, a regimului de drepturi şi obligaţiuni şi se simplifică administraţia asigurărilor sociale.
O prevedere nouă este aceea a pensiilor de urmaşi pentru asiguraţi. Legile din 1938 şi 1941 aduc modificări în privinţa cuantumului contribuţiei şi mărimea ajutoarelor şi a pensiilor, sporesc rolul medicului de asigurare şi îmbunătăţesc condiţiile de salarizare a acestuia; de asistenţă socială şi medicală beneficiază şi membrii de familie. 
În decurs de 30 de ani, Casa de Asigurări Sociale şi-a creat o reţea proprie de dispensare, spitale, sanatorii. În anul 1941 exista un numar de 247 dispensare şi 14 spitale în întreaga ţară. Decretul-lege din 1942 desfiinţează autonomia locală a Caselor de Asigurări Teritoriale care se transformă în Oficii Judeţene, dar menţine autonomia Casei Naţionale a Asigurărilor Sociale. 
În cursul anilor 1942-1943 începe o acţiune intensă de amenajare de dispensare în fabrici, precum ţi în centre de izolare pentru tuberculoză, sifilis, malarie şi boli profesionale.
Primele date privind bugetul de asigurări sociale au apărut în exerciţiul financiar 1933-1934. Se cheltuiau circa 40% din veniturile C.A.S. Iaşi pentru asigurări de boală, maternitate şi deces, şi 60% pentru pensii, plata personalului şi cheltuielile administrative, sume ce erau repartizate direct de Casa Centrală de Asigurări Sociale Bucureşti. Ca exemplu, pentru anul 1937-1938 C.A.S. Iaşi avea un venit aproximativ de 14 milioane lei, din care s-au cheltuit pentru medicamente şi pansamente circa 1,6 milioane lei, pentru întreţinerea dispensarului şi a spitalului circa 2,24 milioane, pentru pensie de bătrâneţe, accidente de muncă şi pensie de urmaş circa 5,3 milioane lei.

Fisiere în arhivă (1):

 Fundamentarea si Realizarea Veniturilor Bugetare la Spitalului Clinic Dr. CI Parhon Iasi.doc

Imagini din acest proiect