Gestiunea Financiara a Intreprinderii

Cuprins proiect Cum descarc?

Capitolul 1 Notiuni introductive in finantele intreprinderii
Capitolul 2 Analiza financiara pe baza bilantului
Capitolul 3 Analiza rezultatelor intreprinderii (pe baza contului de profit si pierdere)
Capitolul 4 Tabloul de finantare
Capitolul 5 Diagnosticul financiar prin sistemul de rate


Extras din proiect Cum descarc?

Capitolul 1 Notiuni introductive in finantele intreprinderii
1.1. Continutul finantelor intreprinderii
Notiunea de finante are un dublu sens: un sens privat de finante ale agentilor economici si altul public de finante ale statului. Finantele private reprezinta un ansamblu de agenti care realizeaza gestiunea financiara a patrimoniilor intreprinderilor.
Continut finantelor private poate viza, in mod egal, trei modalitati de manifestare a acestora:
- practica financiara;
- politica financiara;
- teorie financiara avand in vedere constituirea in timp a unei stiinte a finantelor.
Pentru toate manifestarile finantelor obiectivul fundamental este maximizarea valorii intreprinderii.
Fig. 1.1 Modalitati de manifestare ale finantelor private
1.2 Practica financiara
Finantele pot face obiectul unei practici de intreprindere si implicit obiectul unei actiuni. Stapanirea tuturor mijloacelor si instrumentelor pentru atingerea obiectivului fundamental (maximizarea valorii intreprinderii) face obiectul gestiunii financiare a intreprinderii. 
In activitatea lor gestionarii financiari trebuie sa respecte cel putin trei conditii imperative:
- obtinerea unei rentabilitati a plasamentelor efectuate de actionari compaativ cu alte investitii de pe piata financiara si in raport cu gradul de risc asumat prin investirea capitalului intr-o intreprindere;
- asigurarea unei solvabilitati corespunzatoare vizavi de creditori deoarece se lucreaza intr-un mediu aleator, cu probabilitati de variatie a sanselor de castig si ca urmare cu grade diferite de risc;
- asigurarea unei flexibilitati de actiune pentru ,,actorii" intreprinderii. Intr-o stare economica concurentiala, fiecare din acesti ,,actori" (actionari, creditori, salariati, furnizori, clienti, statul etc.) isi stabileste o strategie individuala pe care urmareste sa o duca la indeplinire. Gestiunea financiara consta in indeplinirea obiectivului fundamental al intreprinderii concomitent cu armonizarea intereselor participantilor.
Gestiunea financiara este un ansamblu de actiuni privind administrarea resurselor banesti ale intreprinderii. La randul ei gestiunea financiara poate fi delimitata in: gestiune pe termen scurt si gestiune pe termen lung. Gestiunea financiara pe termen scurt are rolul de a asigura echilibrul intre nevoi si necesitati pe termen scurt in timp ce gestiunea financiara pe termen mediu si lung urmareste stabilirea unei strategii financiare de crestere si consolidare a valorii intreprinderii.
Astfel gestiunea financiara pe termen scurt cuprinde:
- gestiunea stocurilor;
- gestiunea clientilor;
- gestiunea creditelor;
- gestiunea riscului valutar;
- gestiunea trezoreriei;
- gestiunea exploatarii.
Gestiunea financiara pe termen lung are in vedere:
- gestiunea investitilor;
- gestiunea capitalurilor proprii;
- gestiunea datoriei financiare;
- gestiunea riscului de plata a dobanzii;
- bugetul investitiilor.
Gestiunea financiara nu ar fi posibila fara o planificare financiara coerenta si un control de gestiune riguros. Sistemul de bugete al intreprinderii se construieste pe structura ierarhica de la bugetele de orientare generala (3-5ani), la cele anuale (de exploatare) si in final operationale (de trezorerie).
Analiza financiara are drept scop determinarea starii de performanta financiara, a punctelor tari si slabe ale gestiunii financiare din exercitiul precedent. Determinarile se realizeaza pe baza documentelor contabile de sinteza: bilantul si contul de profit si pierdere. Aceasta poate fi delimitata in analiza interna si analiza externa. Aceste tipuri de analiza au obiective diferite astfel: daca in analiza financiara interna este urmarita capacitatea intreprinderii de a degaja fluxuri nete de trezorerie (cash-flow-uri), in analiza financiara externa este vizata realizarea echilibrului financiar si asigurarea unei anumite rentabilitati.
Pe baza concluziilor desprinse din analiza financiara este fundamentata intreaga politica economica si financiara a intreprinderii. Principalele actiuni ale analizei financiare sunt:
- analiza echilibrului financiar pe baza bilantului;
- analiza marjelor de rentabilitate pe baza contului de rezultate;
- diagnosticul financiar al rentabilitatii;
- analiza fluxurilor financiare pe baza tabloului de finantare.
1.3 Politica financiara
Politica financiara este expresia unei alegeri, a unei decizii tactice sau strategice ce vizeaza atingerea, in cea mai buna masura a obiectivului de maximizare a valorii. La nivelul intreprinderii se pot identifica 3 politici financiare:
- politica de investitii;
- politica de finantare;
- politica de distribuire a dividendelor.
In politica de investitii alternativele in luarea deciziilor pot fi:
- specializarea, respectiv adancirea profilului de activitate prin asimilarea de produse si tehnologii noi. Pentru aceasta se vor propune investitii interne in achizitionarea de echipamente noi, in perfectionarea personalului etc. Acestui gen de investitii i se asociaza riscul unei mari specializari dar si rentabilitatea cuceririi temeinice a segmentului de piata respectiv;
- diversificarea, respectiv cumpararea de participatii la capitalul social al unor societati. In acest caz sunt cumparate titluri financiare avand ca rezultat diminuarea riscului, pe fondul unei rentabilitati mai moderate determinata ca medie a rentabilitatii diferitelor activitati interne si externe ale intreprinderii.
Alegerea uneia dintre aceste variante sau a unei combinatii intre ele se fundamenteaza pe contributia lor la cresterea valorii intreprinderii.
In politica de finantare alternativele de decizie oscileaza intre alegerea unor surse:
- interne rezultate din autofinantare sau din cesiunea activelor fixe sau circulante;
- externe respectiv atragerea de capitaluri din afara intreprinderii. Aceste surse pot fi proprii (atragerea de capitaluri noi de la actionari sau de la asociati) si imprumutate (de la banca sau de la imprumutatori publici).
Criteriul de selectare a uneia sau alteia sau a unei combinatii intre ele este costul mediu ponderat al capitalului.
Politica de dividend, priveste decizia AGA de a distribui dividende, ce au rezultat la incheierea exercitiului financiar si/sau de a le reinvesti in dezvoltarea intreprinderii. Reinvestirea profitului conduce la cresterea capacitatii de autofinantare, cresterea autonomiei financiare pe fondul insatisfactiei actionarilor. Distribuirea unor dividende mari conduce la cresterea increderii publicului fata de intreprindere si ca urmare sporirea valorii de piata a firmei.
1.4 Teoria financiara
Continutul finantelor face obiectul unei teorii recente care s-a cristalizat in ultimii 50 ani ca un domeniu distinct de investigatie stiintifica. Teoria financiara cuprinde:
- un sistem de ipoteze, pentru caracterizarea pietei financiare in raport cu o piata perfecta;
- un sistem de modele, cu grad crescator de generalitate pentru formalizarea acestor ipoteze;
- verificarea empirica a formalizarilor anterioare (ipoteze si modele);
- teste de validare a verificarilor facute pe vaste esantioane de intreprinderi, cuprinzand mari baze de date empirice.
1.5 Obiectivul fundamental al intreprinderii
Gasirea acestui obiectiv constituie identificarea ratiunii intregii activitati activitati desfasurate. In timp au fost elaborate mai multe teorii financiare in cadrul carora unul dintre obiective a fost determinarea obiectivului fundamental al intreprinderii:
- teoria economica neoclasica a identificat drept obiectiv major maximizarea valorii intreprinderii sau maximizarea valorii proprietarilor. In forma initiala, acest obiectiv era exprimat sub forma maximizarii profiturilor, ca sursa principala pentru cresterea valorii intreprinderii. Pentru intreprinderile care coteaza la bursa, acest obiectiv se poate exprima prin maximizarea capitalizarii bursiere;
- teoriile manageriale (directoriale) privesc intreprinderea ca un grup de indivizi cu obiective individuale specifice. Pentru acestia se cauta o maximizare a functiei de utilitate din punct de vedere al conducerii intreprinderii. Aceasta functie de utilitate, se construieste pe baza a cinci variabile independente: marimea salariilor managerilor, efectivul de personal, volumul investitiilor, nivelul costurilor, profiturile. Scopul urmarit prin aceasta functie de maximizare a utilitatii este cresterea economica a intreprinderii. Aceasta crestere poate fi vazuta sub forma unei cresteri a cifrei de afaceri sau a activului economic total.


Fisiere in arhiva (1):

  • Gestiunea Financiara a Intreprinderii.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Proiecte.ro.


Descarca aceast proiect cu doar 6 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!