Gestiunea Riscului de Lichiditate

Cuvinte-cheie

- Riscul bancar;

- Riscul de lichidităţi;

- Managementul lichidităţii;

- Lichiditatea extremă;

- „Pernă de securitate”;

- Lichiditatea imediată;

- Riscul de transformare;

- Gestiunea trezoreriei;

- Active lichide;

- Pasive volatile.

Obiectivele studiului

1. Înţelegerea noţiunii de lichiditate şi cea a riscului privind lichiditatea.

2. Evidenţierea scopurilor urmărite în gestionarea riscurilor.

3. Cunoaşterea accepţiunilor al căror obiect este riscul de lichiditate.

4. Prezentarea funcţiilor lichidităţii.

5. Evidenţierea etapelor analizei riscului de lichiditate.

6. Modalităţile de calcul ale indicatorilor în analiza riscului de lichiditate.

7. Cunoaşterea reglementărilor privind lichiditatea bancară.

Scopul studiului

Scopul acestui studiu este de a arăta care sunt riscurile la care sunt supuse băncile, îndeosebi cele financiare. De asemenea, în cadrul acestui studiu, sunt cuprinse metodele şi tehnicile de gestionare a resurselor băncilor prin care se poate reduce expunerea acestora la riscul de lichiditate şi principalele cauze ale apariţiei acestui tip de risc.

Introducere

Cu timpul, pieţele financiare au devenit mult mai fragile, mai supuse hazardului, ducând la o creştere accentuată a incertitudinii şi, în consecinţă, la multiplicarea riscurilor specifice aparatului bancar.

Riscul bancar reprezintă probabilitatea ca într-o tranzacţie financiar-bancară să nu se obţină profitul scontat şi chiar să apară o pierdere, ca rezultat al producerii unor evenimente şi fenomene imprevizibile. Riscul bancar poate să apară pe parcursul derulării operaţiunilor bancare, fenomen ce provoacă efecte negative asupra activităţii bancare, ducând la deteriorarea calităţii afacerilor, la diminuarea profitului şi la înregistrarea de cheltuieli suplimentare şi chiar pierdere, ceea ce afectează în final funcţionarea băncii.

Gestiunea bancară are trei obiective de bază: maximizarea rentabilităţii, minimizarea expunerii la risc şi respectarea reglementărilor bancare în vigoare. Gestiunea riscurilor bancare nu se referă doar la minimizarea cheltuielilor.

Gestionarea riscurilor urmăreşte câteva scopuri principale:

• Extinderea controlului intern;

• Reevaluarea şi restructurarea continua a portofoliului de active şi pasive bancare;

• Oferirea de date necesare persoanelor responsabile pentru luarea deciziilor de valorificare a resurselor;

• Deţinerea în permanenţă a informaţiei asupra riscurilor asumate de bancă.

Perioada actuală este denumită “era managementului de risc” în domeniul bancar, iar analiza şi gestionarea riscului constituie o sarcină extrem de complexă şi importantă a managementului bancar.

Gestionarea riscurilor bancare se face prin doua metode:

• Metode normative – legi, reglementări, norme impuse de BNR şi de conducerile băncilor comerciale asupra procedurilor şi limitelor între care se pot desfăşura operaţiunile bancare;

• Metode/tehnici şi instrumente nenormative (modele statistico-matematice) dintre care enumeram: instrumente derivative (contracte Futures, Opţiuni, contracte CAP, FLOOR şi COLLAR, Swap-uri pe rata dobânzii şi valutare).

Realitatea oglindeşte faptul că banca este supusă riscurilor pe două planuri:

• Pe de o parte, banca este o întreprindere şi este pasibilă de a se confrunta cu riscurile proprii oricărei întreprinderi.

• Pe de alta parte, banca funcţionează ca un intermediar specific în procesul circulaţiei capitalului şi se angajează în riscurile bancare clasice aferente parteneriatului (riscul de contrapartidă).

Riscul de întreprindere se manifestă sub trei aspecte:

o De organizare legată de acţiunea omului;

o De material sau nefuncţionare(riscul de pană);

o De mediu ambiental (reglementări de ordin juridic sau fiscal).

Riscul de contrapartidă (de parteneriat) are ca principale forme:

o Riscul de credit;

o Riscul de lichidităţi;

o Riscul dobânzii.